1)Mereu i-a căutat nod în papură. Dacă ia peste nota 8, Ionuț va reuși să intre la facultatea dorită.
2)Prietenii i-au dat o veste bună lui Mihai. Mă duc la supermarket ca să iau lapte, făină și ouă.
3)Eu cred ca el v-a spus adevarul.
Cățelul va dărâma vaza cu flori, dacă o lași pe marginea mesei.
4)A şti are doi i doar la persoana a II-a sg., indicativ prezent şi conjunctiv prezent, forma afirmativă şi forma negativă (nu, la forma negativă nu cade nici un i! aşa cum tu cânţi nu devine tu nu cânţ, nici tu ştii nu devine tu nu şti).
Indicativ prezent: (tu) ştii, (tu) nu ştii
Conjunctiv prezent: (tu) să ştii, (tu) să nu ştii
Viitorul format de la conjunctivul prezent: (tu) o să ştii, (tu) nu o să ştii
În rest e şti, cu un singur i – la infinitiv şi la toate timpurile/modurile care se formează de la infinitiv, indiferent de persoană/număr.
infinitiv – a şti
viitor – vei şti
condiţional prezent – ai şti
verb + inf. – poţi şti
5)1 iunie este o dată importantă.
Odată am fost în Bulgaria.
6)Nu m-a convins că soluția lui e cea mai bună.
7)Folosim cratima atunci când elementele legate prin cratimă au sens de sine stătător.
Adică scriem îmi, într-un cuvânt, nu î-mi, cu cratimă, pentru că î-, de unul singur, nu înseamnă nimic.
Scriem vreo, vreun, nu vreo, vreun, pentru că vre-, de unul singur, nu înseamnă nimic.
Scriem l-a atunci când l- înseamnă pe el.
Scriem m-ai atunci când m- înseamnă pe mine.
Scriem iubit-o atunci când –o înseamnă pe ea: Iubito, am iubit-o și pe ea.
Scriem vino, într-un cuvânt, nu vin-o, pentru că nu poți s-o vii pe ea.
Scriem trimite-ți atunci când -ți înseamnă ție, al tău: Trimite-ți copiii la școală. Copiii tăi, adică. Trimite-ți o scrisoare. Tu ție, în caz că duci lipsă.
Scriem trimiteți atunci când se referă la voi, dumneavoastră: Vă rog să-i trimiteți o scrisoare lui Pătrățel. Că se simte singur.
Și tot așa…
Sper că te-am ajutat