Să simt nevoia să tac şi să înghit? Nu, chiar n-am simţit-o. Bine, am 16 ani, nu am fost pus faţă în faţă cu situaţiile la care tu probabil te-ai gândit când mi-ai dat reply. Da, a trebuit să tac şi să înghit de multe ori în faţa părinţilor, fiindcă sunt persoanele care mi-au dat viaţă, m-au crescut, m-au educat şi m-au ajutat(şi mă ajută în continuare) în situaţiile dificile sau când am nevoie de ei. La fel şi în faţa bunicilor. Cred că orice om tace atunci când este criticat de părinţii lui. Dar în alte situaţii, chiar nu am stat şi am tăcut. Chiar şi în puţinele mele " clinciuri " verbale pe care le-am avut cu anumiţi profesori, nu am stat niciodată să le ascult discursurile penibile fără a mă apăra şi a nu le răspunde acuzaţiilor(criticilor) nefondate. Cât despre un posibil viitor loc de muncă, încerc să fac în aşa fel încât să mă orientez către o meserie ce nu necesită prezenţa zilnică a şefului în ceafa mea pentru a vedea ce fac şi pentru a-şi da el cu părerea despre lucrurile pe care le fac. Ba chiar încerc să mă orientez spre a fi eu una dintre acele persoane care stă în ceafa angajaţilor pentru a-şi da cu părerea despre munca pe care aceştia o depun. 
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Nu mai stau dupa nimeni sa rada de mine ori plec si il bag in PM ori ii zic cateva cuvinte in romana ca nu le intelege si gata.
RăspundeNu m-am simtit nici o data umilit parerea mea
Răspunde Bun. E clar ca nu ai norocul sa nu fi intalnit situatii de genul.
Să simt nevoie de a mă lăsa umilit? În domeniul ăsta cred că voi rămâne un " nesimţit " toată viaţa. Nu voi lăsa niciodată pe nimeni să mă umilească, indiferent de consecinţele care vor urma.
Daca ai face o greseala si ca sa opresti efectul, la servici de exemplu, lucrezi la centrala nucleara, trebuie sa recunosti si sa te lasi umilit? Sau nu. De ce sa cautam imaginar, mi-e imposibil sa cred ca nu ai simtit nevoia sa taci si sa inghiti, chiar daca iti parea umilitor, pentru ca asa era mai bine pe moment. Un prieten nervos care te umileste in fata unei prietene, fiind cu gura pe tine si il lasi si el isi cere scuze ca nevasta'sa il montase. Parintii poate, care te trag de urechi in fata copiilor si taci, iar maine iti cumpara masinuta teleghidata. Chiar nu ai avut un moment si poate tocmai de asta nu vei mai accepta altul?
Ai umilit vreodata pe cineva, intentionat sau poate fara sa vrei? Ai fost vreodata martor la umilirea cuiva? Eu una nu vreau sa fiu o persoana urata, dar stii ceva, am avut si momente de care mi-e rusine. Scapari. M-am incarcat de la presiunea celor care se purtau urat si am fost gata sa intru in cercul vicios, sa duc mai departe o "miscare". E asa nasol sa te vezi slab.Simti cum ce esti se poate distruge calitativ de la mediu.
Să simt nevoia să tac şi să înghit? Nu, chiar n-am simţit-o. Bine, am 16 ani, nu am fost pus faţă în faţă cu situaţiile la care tu probabil te-ai gândit când mi-ai dat reply. Da, a trebuit să tac şi să înghit de multe ori în faţa părinţilor, fiindcă sunt persoanele care mi-au dat viaţă, m-au crescut, m-au educat şi m-au ajutat(şi mă ajută în continuare) în situaţiile dificile sau când am nevoie de ei. La fel şi în faţa bunicilor. Cred că orice om tace atunci când este criticat de părinţii lui. Dar în alte situaţii, chiar nu am stat şi am tăcut. Chiar şi în puţinele mele " clinciuri " verbale pe care le-am avut cu anumiţi profesori, nu am stat niciodată să le ascult discursurile penibile fără a mă apăra şi a nu le răspunde acuzaţiilor(criticilor) nefondate. Cât despre un posibil viitor loc de muncă, încerc să fac în aşa fel încât să mă orientez către o meserie ce nu necesită prezenţa zilnică a şefului în ceafa mea pentru a vedea ce fac şi pentru a-şi da el cu părerea despre lucrurile pe care le fac. Ba chiar încerc să mă orientez spre a fi eu una dintre acele persoane care stă în ceafa angajaţilor pentru a-şi da cu părerea despre munca pe care aceştia o depun.
Niciodată,prefer uneori să distrug decât să las niște,, oameni,, să mă umilească.
Pai daca distrugi, faci ca motivele comportamentelor urate sa se accentueze. Uneori e drept ca poti sa dai peste persoane extrem de sadice, care tot asa ar fi si daca ar fi paradisul si nevinovatia peste tot.
Normal,sadismului îi se opune doar sadismul, vrei să bați un sadic? Fii mai sadic decât el!
Da. Am reusit odata sa gasesc calea. Am intalnit un mare sadic obsedat si m-am razbunat. Mi-am inchipuit ca deja e mort.Si ca nici nu imi pare rau. Si acum astept efectul. Cand va fi "batut" total o sa simt ceva minunat. O minunatie.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
