Cand spun podul bunicilor (podul casei) la ce va ganditi prima data? Cea mai buna idee primeste fundita 
In podul bunicii din partea mamei, erau din Moldova, era porumb peste tot, cam 50 de cm inaltime, si intr-o parte nuci. Nu era prea frumos, dar imi placea sa inaintez prin porumb, desi era foarte greu. La ceilalti bunici.munteni,erau foarte multe lucruri vechi, demne de muzeul satului:un razboi de tesut, o vartelnita, mai multe suveici lustruite de mainile harnice ale bunicii, alte chestii care nu stiu la ce serveau, un dispozitiv de facut untul, etc. Peste toate aceste lucruri vechi, domnea o sapca de marinar a bunicului, care aducea o nota de lumina si veselie.Era tare frumos in podul bunicilor. Am uitat sa spun, ca in alta parte, cam in dreptul bucatariei, se gaseau bunatatile din carne de porc, lasate la afumat. nu am mai mancat niciodata o fasole cu ciolan afumat ca acelea din copilarie.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
N-am sa uit niciodata movila de grau adus in fiecare sfarsit de vara, dupa treieris, in saci si rasturnat in pod.Era foarete ispititoare acea movila de boabe si totdeuauna, noi, copiii, frati si veri deopotriva, profitam de lipsa din gospodarie a bunicilotr si "treieram "inca odata graul. alergand printre boabe si imprastiindu-le prin tot podul.Era o bucurie intensa sporita si de pericolul iminent al intoarcerii bunicilor de pe la treburile campului.Totdeauna aveam grija sa le adunam la loc cu o matura si sa refacem movila.Niciodata n-au stiut bunicii ce se intampla prin podul ce duduia de piciorusele agere ale nepotilor de toate varstele(Of, daca ar mai trai si ar avea si un computer, ce surpriza ar fi pentru ei sa citeasca aceasta tarzie marturisire a mea! Mai ca as fi dispusa sa primesc pedeapsa pe care o meritam atunci, numai de s-ar petrece o asemenea minune!). Toata joaca asta dura insa numai pana la culesul viilor, pe la sfarsitul lui septembrie.Fiindca atunci, bunicii alegeau cei mai sanatosi si frumosi struguri, aurii sau negri, si-i insirau pentru iarna pe movila de grau sau ii taiau cu tot cu bucati de corzi si-i atarnau de tavanul podului.Si buni mai erau, adusi in castroane de lut de bunica in preajma Craciunului! Atunci nu stiam ca asa se fac stafidele.In fine, uite cum, incercand sa raspund la intrebarea ta, mi-am adus in minte clipe de aur si boabe de grau...Adica,mai exact, copilarie...
Răspunde
Firişoare de praf dansând în razele de lumină care se strecurau printre bârne, pânze de păianjen, cufere vechi, pline cu tot soiul de minuni uitate-bani vechi, fotografii, acte îngălbenite îmbogăţite cu semnături înflorite, cărţi, obiecte ciudate pentru care nu aveam nume, patinate de vreme...pentru copilul care eram, podul devenise peştera lui Ali Baba...
Nu am amitiri prea draguta cu podul casei. Aveam o verisoara mai mare care venea vara la noi si ne urcam in pod.Si o data m-am certat cu ea si m-a lasat acolo...Intereant, nu?
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
