Cand sunt trist,adica foarte des,am obisnuinta sa ascult melodii triste, lacrimogene chiar care ma fac sa si plang uneori...si ma afund in ele si le ascult, o tigara si o lama mai trebuie si ar fi super...nu prea e normal nu?
Adica,ma rog,in lumea asta anormal de trista, ce mai este normal?

Pai de ce nu functioneaza?
Tu ti-ai facut cont ca sa imi zici mie asta?
Cat de... poti sa fii?

Pe mine unele melodii deși sunt triste mă fac parcă să mă simt mai bine, parcă este ceva care să îmi acompanieze supărarea. Oricum sunt melodii frumoase.
Normalitatea este reprezentată de majoritate.

Si eu fac la fel uneori.

Uite o poezie scrisa de george bacovia, al doilea cel mai original poet din Romania dupa Eminescu.

Ninge grozav pe câmp la abator
Si sânge cald se scruge pe canal;
Plină-i zăpada de sânge animal --
Si ninge mereu pe un trist patinor...

E albul aprins de sânge închegat,
Si corbii se plimbă prin sânge... si sug;
Dar ceasul-i târziu... în zări corbii fug
Pe câmp, la abator, s-a înnoptat.

Ninge mereu în zarea-nnoptată...
Si-acum când geamuri triste se aprind
Spre abator vin lupii licărind.
-- Iubito, sunt eu la usa înghetată...

Tu fumezi?

Te tai?

dar ce lucruri te întristează?

dacă spui ce simți, nu înseamnă că te plângi.

Un sfat, da-ti doua palme si revino-ti. Nu-ti mai plange de mila, nu te mai gandi in trecut, viitorul este in fata, esti tanar ce naiba, parca tu ai 30, 40 de ani. Lasa melodiile lacrimogene, asculta niste rock. Si stiu ca lumea asta ii de **** dar no altundeva unde sa mergem, nu mai baga in seama toata tampeniile din lumea asta. Acum nu stiu daca o sa iei in seama ce am scris, dar sper sa nu iei lama in mana si tigara in gura.

Eu inteleg ca esti om si ca mai ai momente nefaste. Dar crezi ca daca esti trist si iti vine sa fugi de capul tau rezolvi ceva?

Sunt oameni care nu au picioare sunt nevazatori, nu au vazut lumina zilei nicioadata nu o sa isi poata vedea pe cel iubit niciodata si tot ii vad zambind tot ii vad razand.
Ei ce sa mai zica?
Sigur, fiecare este in felul lui dar haide-ti totusi sa apreciem ce ne ofera viata ca se putea si mai rau.
Un om care chiar are o viata destul de grea rade si tu om in putere sa nu fi fericit?

De multe ori oamenii nu apreciaza indeajuns numai atunci cand viata le ofera prin diferite situatii " neplacute" sa realizeze ca totusi se poate merge mai departe. Doar sa vrei.

Sigur, eu nu stiu viata nimanui, doar a mea. Si chiar va inteleg, ca si experienta cunosc pe deplin.

Sfatul meu este sa incercati sa discutati cu oameni care de la nastere au o viata mai delicata si raspunsul lor va fi unul foarte intelept:
" Viata merge inainte si am incredere in Dumnezeu"

CAPUL SUS CA VIATA ESTE FRUMOASA!