Încerc să fac ceva ce ma rexează, zâmbesc, oricum nu-mi alimementez starea de nervozitate, e vorba de autocontrol, până la urmă toate au o soluție.
Depinde de motivul pentru care sunt nervoasa. De obicei ma bag in pat cu castile pe urechi si ma gandesc intens la acel motiv, incercand sa gasesc diverse solutii.
Eu numar sau ma uit la tv sau strang ceva de plus in mana sau te culci un pic si cand te trezesti sa nu iti mai amintesti ce s-a intamplat
Am sa incerc mai intai sa-ti explic ce inseamna a fi nervos si cauza.
Sunt tulburari hormonale datorate cresterii. care nu pot fi controlate. Este si varsta cand copiii se cred mari si nu accepta din partea parintilor sfaturi, restrictii, observatii. Noi, adultii, trebuie sa fim mai calmi, mai intelegatori, mai toleranti. La aceasta varsta pot face chiar gesturi necugetate daca se simt neintelesi. Fiecare parinte isi cunoaste copilul si trebuie sa actioneze cu dragoste pentru binele lui. Trebuie discutat si sa stabilit niste reguli.
In special la oras, copiii nu fac suficienta miscare, nu iau destul aer proaspat. In schimb, au parte cu prisosinta de supraancarcare psihoemotionala, informationala. Numai televiziunea cate parale face …
Am tras de mult concluzia urmatoare: parinti nervosi = copii nervosi. Familiile fericite sunt, vai, foarte putine, in schimb familii cu probleme – cate poftesti. Certurile si conflictele dintre parinti, permanentele "lichidari de conturi" il nevrotizeaz, fara indoiala, pe copil.
Suplimentele vitaminice sunt indicate in asemenea cazuri. Trebuie limitat consumul de bauturi excitante (ceai, cacao s.a.), Un rol deloc minor este jucat de efortul fizic, in limitele puterilor, de căairea trupului, de timpul petrecut la aer curat. Sunt bune excursiile, iesirile in sanul naturii, mai ales cu toata familia sau prieteni, iubit/a.
Foarte importante sunt relatiile linistite, calde pe care le au toţi membrii familiei unul fata de altul si, bineinteles, fata de copil, ceea ce creeaza in casa o atmosfera de dragoste.
Exist inca o problema foarte delicata: varsta adolescentei. In mod obisnuit, prin aceasta se intelege varsta cuprinsa intre 14 şi 18 ani. Se subintelege ca ea constituie o etapa de tranzitie între copilarie, cu dependenta completa de adulti a acesteia, si capacitatea de a trai pe propriile picioare. Nu intâmplator aceasta varsta este numita "dificila": cautarea propriei identitati, stabilirea caracterului s.a.m.d. Trecerea de la copilaria tutelata la o relativa autonomie scoate la iveala si acutizeaza, printre alte lucruri, si partile slabe ale personalitatii adolescentului.
Logica este si urmatoarea intrebare: pot fi oare ignorate furtunoasele procese de maturizare neurohormonala, a caror vulcanica putere il transforma pe tanar intr-un barbat musculos? Oare aceasta "atmosfera" biologica atrage dupa sine o " trena " sociala tulbure: cruzime si agresivitate, actiuni criminale, tentative de sinucidere, infractiuni sexuale?
Exista diferite metode de ne linisti, in functie de temperament, de sursa de la care porneste tensiunea sau de partenerul care te suporta sa inveti sa te temperezi.
Nu poti da o reteta eficienta pentru asa ceva. Fiecare, isi adapteaza o metoda dupa felul lui de-a fi. Eu spre exemplu, incep sa lucrez ceva, fac o plimbare singura, fac o baie lunga si aromata, merg la coafor... Depinde, de la caz la caz.
Oricum, tot timpul incerc sa fiu constienta ca cel de langa mine nu are de ce sa ma suporte.
Ma descarc/explodez sau incerc sa ma calmez. De cele mai multe ori apelez la a doua varianta.
Si da, muzica are rolul ei foarte important, cum a spus si Arthur. Nu ma despart de ea aproape niciodata, doar o schimb in functie de dispozitie.
Ascult muzica si stau in pat si ma uit pe pereti si incerc sa uit de tot acel stres increcandu-ma sa ma eliberez de el.
Ma plimb pana imi trece...ori pe jos, ori daca "e jale"...ma urc in masina, sa fug cat mai departe.