Cand un religios se uita cu ochii mari la un ateu si il jigneste nu devine invidios de fapt religiosul pe ateu ca ateul profita din plin de viata cea scurta si el sufera in tacere si in porunci si e inca nemultumit de viata cea scurta? De fapt frica de moarte si necunoscut a religiosului a fost astupata de religie cu vise paradiziale, nu? Are impresia ca traieste eternitatea? De aceea religiosul e asa multumit si darnic, crede ca traieste eternitatea paradiziala si nu mai vrea sa lacomeascael fiind multumit cu vesnicia asa-i? De fapt lacomind omul vrea sa isi lungeasca viata numarand bani si construind case? De ce se enerveaza religiosul pe atei totusi daca el e multumit cu vesnicia si cu eternitatea paradiziala? Mai vede inca moartea in capatul vietii? Mai simte inca nemultumire in fata mortii si vrea sa profite de viata cea scurta si cu toate astea ii e frica sa calce pe frica de necunoscut si moarte si isi intareste credinta si speranta intr-o continuare a vietii jignind ateii si rostind vorbe religioase? Vrea sa jigneasca de fapt frica de moarte? Ateii ii numesc pe religiosi ipocriti de multe ori, dar de unde stiu ateii ca religiosii is ipocriti? De ce nu ii numesc mai degraba lasi?

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook