Are un cuvant, normal. Tu ca tata nu ai si tu responsabilitati si drepturi?
Nu e logic sa faci si tu ca tata parte din procesul decizional?
Daca simti ca poti avea un sprijin din partea tatalui pastrezi copilul. Cand ai un cuplu fericit sau macar stabil mi-e greu sa cred ca dai cu piciorul la asta si vrei sa faci avort. Desi se poate, atunci cand te sperie foarte mult ideea de a avea un copil si chiar nu il doresti. Cel putin nu acum.
De obicei in situatiile de avort se intampla pentru ca tatii nu vor sa il recunoasca.
Unele mame au macar 1-2 prieteni autentici si/sau o relatie sanatoasa cu familia lor(sau devine atunci sanatoasa prin umanizarea familiei) si simt ca au un sprijin si pastreaza sarcina.
Cand simti ca familia ta e la ani lumina de tine ca mentalitate si intelegere, iar el nici nu vrea sa auda de asa ceva, e probabilitate crescuta de avort. Mai ales la varste fragede.
"Din 1978 si pina in prezent s-au derulat numeroase procese in care sotii sau partenerii au incercat impiedicarea unui avort, in lumina diferitelor drepturi: dreptul la viata al fiintei inca nenascute, dreptul egalitatii in cuplu etc., dar nici un proces nu a avut decizie favorabila."(2008).
E o situatie delicata asta cu avorturile. E greu de dat un raspuns in situatia de fata. Un avort e o crima. Insa la fel de mult e o crima si sa ucizi viata din cineva care deja traieste. Poti spune ca stii tu mai bine ca un copil va face fiinta aia mai fericita. Probabilitatea mai mare este sa ii accentueze simtul dreptatii si a protejarii celorlalti ce exista deja in ea, dar mama va fi din acel moment pe ultimul loc. Va fi golita de placerile vietii. Doar pentru ca tu crezi ca bucuria pe care o simti tu de a avea un copil (pe care ea are libertatea si realitatea de a nu o trai la fel ca tine).
Spunem asa des ca stii ce inseamna un pic de suferinta. Fara sa tinem cont ca poate natura suferintei noastre este egala cu a celuilalt, dar intensitatea lui este de pana la 100 de ori mai mare. Pentru ca altfel ar fi fost in situatia ta, care ai depasit situatia. Dar el inca e acolo, se zbate, sangereaza.
Daca dai copilul la camin de orfani, oferi in dar copilului viata lipsita de sens pe care ai fi trait-o tu fiind mama fara a-ti dori. Asa ca nu vad cine stie ce merit, virtute din chestia asta fata de a-l omora pur si simplu.
Daca tu ca barbat iubesti copiii si esti convins ca vei face parte din toate etapele vietii lor, indiferent de relatia cu mama, atunci poti spune ca ai dreptul sa ceri ca acel copil sa se nasca.
Altfel, daca privesti copiii drept o povara care te storc de energie nu ai dreptul si probabil vei si cere sa faca avort.
Si daca tatal nu ar fi de acord cu avortul, ce? O poate obliga pe mama sa il pastreze? Tatal are doar o parere, nu putere decizionala. Cat timp femeile "poarta" copiii, ele decid pe corpul lor. Ele se ingrasa 10 kg +, ele suporta durerile nasterii, ele stau nedormite noptile, ca sa il alapteze pe ala mic.Nu poti obliga pe nimeni sa isi asume o responsabilitate, pentru care nu se simte pregatit.
In mod normal hotararea trebuie luata impreuna.Asta in cuplurile obisnuite(sot-sotie)
Dar sunt cazuri in care chiar barbatul propune acest lucru.
Ba da dar totul se rezuma la cum a pus problema raluka. Pana la urma decizia e doar a femei, depinde daca ii convine ce a spus tatal sau nu. Exemplu, fratele meu cel mai mare, acum 5 ani prietena lui a ramas insarcinata, el a vrut copilul dar ea nu. Un mic plus, el iubeste copii, deci nu ar fi fost ca majoritatea, sa fuga repede dar ea tot a avortat ca asa a vrut. Pana la urma tot ea are votul final, indiferent de al lui zic eu. Are dreptate si Angycut, de multe ori se intampla ca el sa vrea avort si ea de fapt ramane cu copilul pentru ca tatal isi ia talpasita
Eu cum fac copii doar pentru alocatie voi avea mereu grija de ei, acuma pe bune ce ne pasa de alti noi sa fim sanatosi
DA... sunt prea tinei ( desi majori sunt sa zicem studenti). Sunt intretinuti de parinti, iar barbatul propune avortul
Amantii fac sex, barbatul da bani femeii sa faca avort, ca nu afle sotia...s-au vazut cazuri!
Imi aminteste de un barbat care la 50 de ani, fiind la doctor a aflat ca el e steril. Faza haioasa e ca el avea 2 copii acasa de 20 de ani fiecare. Doctorul : " sa iti traiasca dar sa fii sigur ca nu sunt ai tai" . Si acum ma intreb daca ala i-a spus nevesteii sau nu ce a aflat.
Deci...una e sa obligi pe cineva sa faca ceva si alta e sa ai sau nu un cuvant de spus.
De principiu tatal are jumatate din vot. Daca totusi mama nu vrea sub nici o forma sa respecte vointa tatalui, atunci va face ca ea, cu riscurile emotionale, afective etc. viitoare.
De exemplu
- rezultatele unui sondaj de opinie, initiat de Boston Globe in martie 1998, au aratat ca un procent de 72% dintre cei chestionati au sustinut ca avortul ar trebui considerat ilegal in cazul in care mama doreste sa faca un avort, iar tatal nu este de acord cu aceasta;
- Un alt sondaj efectuat de catre Los Angeles Times, arata ca 7% dintre 1050 de barbati intervievati au recunoscut faptul ca erau tata a unui copil avortat. Doua treimi dintre acestia se simteau vinovati pentru asta, iar mai mult de o treime erau coplesiti de regrete.
Pleaca toata lumea de la premisa ca "e corpul meu, fac ce vreau eu". Dar trebuie luat in calcul si factorul emotional si afectiv. Doar pentru faptul ca barbatul nu simte efectiv copilul in el, nu inseamna ca nu creeaza o legatura cu el. Nu inseamna ca pe barbat nu il afecteaza.
Eu nu inteleg ceva: din moment ce faci sex neprotejat, practic te astepti sa ramai mai devreme sau mai tarziu. Cand faci sex, sunteti DOI. Daca se intampla ceva de genul...de ce dintr-o data esti TU sau EL?
Mda, ai dreptate. Sunt curios cei de la generatia mea si dupa cum vor fi cu copii. Vad aici ca fac astia la 15 ani sex in prostie neprotejat. Nu stiu nici acum daca doar de prostie sau ca sunt prea saraci sa cumpere o amarata de cutie de prezervative. Sau care e mai prost de fapt, el ca se crede expert po/rno si nu ii trebuie sau vezi domne " il irita" sau ea ca accepta.
In top sunt urmatoarele:
- mi-e rusine sa cumpar prezervative
- mi se culca daca pun prezervativ
- sunt capabil sa ma abtin.
Creierul uman, dupa cum stii, se dezvolta pe etape.La varsta lor, de 15 ani, NU ai inca capacitatea de a gandi la consecintele din viitor si esti tentat sa alegi ceea ce iti da satisfactie pe moment.
Multi iti spun eu ca o fac pentru ca efectiv nu isi dau seama ca riscul e real.
Da, dar vezi tu...Realitatea e ca in primii doi ani de viata, implicarea mamei in cresterea copilului e considerabil mai mare. Nu spun ca un tata nu isi iubeste copilul, dar pentru barbati e usor sa declari ca iubesti copiii, ca iti doresti sa ai unul etc...Ca barbat, te cam doare la basca. Pleci dimineata la serviciu, vii seara, cand vii gadi gadi la copil, vai ce dragut e, il gasesti curat, hranit, dar habar nu ai cat s-a chinuit aia toata ziua cu el, singura acasa. Daca esti afectat emotional, pai sa te afecteze si cand faci sex neprotejat cu buna stiinta si risti sa o lasi pe aia gravida. Daca iti pasa de ea, nu ii lasi "cadouri" fara o discutie in prealabil. Iar daca tie, ca barbat, nu ti-a pasat, te-ai gandit numai la propria ta placere, inseamna ca esti cu totul detasat de problema, iar eu, ca femeie, nu am de ce sa te implic in luarea vreunei decizii. Daca nu te-a interesat atunci, sa nu te intereseze nici mai incolo. Parerea mea, este ca a concepe/ a pastra un copil trebuie sa fie 100% decizia ambilor parteneri. Este un pas mult prea important ca sa nu fie discutat, sa nu fie amandoi siguri ca isi doresc asta.
PS: Adresarea la peroana a 2-a singular, este impersonala.
Sunt perfect de acord ca implicarea tatalui este mult mai mica decat a mamei. Cu toate astea exista tati care isi iubesc copiii mai ceva ca pe ochii din cap. De asemena a face un avort in ochii unor barbati inseamna respingere fata de ei si de darul lor si de iubirea lor fata de tine.
Eu merg pe ideea ca daca un copil e conceput din greseala, e bine sa se consulte amandoi parintii si daca unul din ei are aproape de 100% convingere ca poate si vrea sa creasca acel copil, sa fie adus pe lume.
Stii ce mi se pare mie urat si cu dublu sens?
Ok, fac avort ca asa vreau eu, e corpul meu, el e un depravat etc.
DAR daca EU vreau sa tin copilul si EL nu. Daca eu nasc si apoi il oblig prin lege sa isi asume o raspundere pe care din start a spus ca nu o vrea? E porc, e magar, e nesimiti? Sau ramanem la ideea ca a fost strict decizia mea ca mama si EU ca mama imi asum ABSOLUT TOT ce are legatura cu acel copil si nu am dreptul sa ma duc la usa la TATA sa ii reprosez ca nu vine sa-si vada copilul sau ca "o ciocolata nu stii sa aduci si tu la copil!"?
De ce atunci ca ne convine noua e decizia noastra si cand nu, el e porc si magar si insensibil?
Sa stii ca nu e mereu numai vina "lui" ca ea ramane insarcinata. Cum ziceam mai sus, cate fete in ziua de azi mai ales la inceputul vietii sexuale, nu folosesc prezervativ pentru ca vezi domne pe "pisi" il irita. Desigur ca e si ala un nenorocit dar si ea toanta ca accepta asa ceva.
Ce ai spus tu la urma se egaleaza cu ce a spus Raluka prin " Nu poti obliga pe nimeni sa isi asume o responsabilitate, pentru care nu se simte pregatit."
Mai, sunt si femei care nu vor nici 2 lei de la barbatul respectiv si isi cresc singure copiii. De exemplu, un amarata, nu o sa aiba niciodata bani sa plateasca un avocat sa il dea pe ala in judecata, sau sa faca teste ADN. Dar! Daca o tipa pune problema la modul " Ok, vrei sa fii langa mine, bine, nu vrei, iar bine. Insa nu vreau nimic de la tine", tot barbatii se supara si sar in sus, ca vezi-doamne se trece peste ei, iar tipa le face copii cu forta. Si aici vorbesc din proprie experienta.
Sincer nu stiu ca nu am avut discutii pe tema asta. Dar am niste prieteni care... au vrut copii, s-au pus pe treaba, ea a ramas insarcinata iar ulterior el a zis ca nu mai vrea nici sa fie cu ea, nici sa faca copilul.
I-a spus sa il dea afara. Ea s-a dus si a vrut sa faca avort dar a aflat ca are niste probleme si e posibil sa fie ultima ei sansa de a avea copii.
Normal, l-a tinut.
Tatal copilului e acum cu alta si sustine sus si tare ca vezi domne el i-a zis ei ca nu mai vrea si ca sa faca avort dar ea a decis sa il tina.
Cand de fapt toata tarasenia a inceput ca a vrut el musai copii...
Cum naiba o joci p'asta?
Nu are nici un cuvânt de spus, dacă ea nu vrea copilul e clar că va face avort indiferent de spusele tatălui. Desigur tatăl poate influența intr-un fel sau altul decizia femeii dacă este nehotărâtă.
Eu nu sunt de acord cu avortul in nici o situație...nu cred că are dreptul cineva sa decidă cine trăieşte şi cine nu.
Eu cred ca ambii au ceva de spus. Sa nu uitam ca daca un barbat vrea un copil, pana la urma depinde de femeie. El nu poate sa faca un copil de unul singur, precum femeia. Si sunt barbati care isi doresc copii.
Nu poti spune ca barbatii nu se implica atat de mult in cresterea copiilor. Da, unii barbati nu se implica prea mult, iar astia sunt mai multi decat femeile care nu se implica. Dar, uneori nu trebuie sa te implici neaparat direct in cresterea copilului, ca sa fii implicat. Sa fii un suport pentru mama, cand este insarcinata, cand alapteaza, cand sta acasa cu copilul si asta este o treaba. Pentru ca toata lumea stie si poate multi nu o spun, dar femeile insarcinate pot fi dificile de multe ori. Da, poate barbatul nu are durerile de spate, durerile de picioare, dar indura toanele si nervi femeii care pornesc de la cele mai marunte chestii. Da, nu este acelasi lucru, dar de aici pana la a spune ca barbatul nu are nicio implicatie este drum lung. In cazul unei sarcini si barbatul este afectat, nu sta inerent si isi continua viata lasand femeia sa se descurce singura. Iar daca face asta, inseamna ca femeia in cauza si-a ales barbatul gresit.
Daca nu te simti pregatita sa faci toate cele enumerate de tine mai sus, nu ti-o tragi fara prezervativ. Este destul de simplu. Daca insa te-a pus cel cu coarne sa faci treaba asta atunci ai o responsabilitate si fata de tatal copilului ca doar nu l-ai facut la perete.
Daca sexul protejat e grija femeii...in cazul asta tatal copilului ce responsabilitate mai are? Considera ca are drepturi, dar nu isi asuma obligatii. Cam multe pentru o femeie, nu crezi, Izvor de intelepciune?
..prea saraci sa cumpere prezervative, dar se reped apoi sa cumpere pastila de a doua zi care e de 10 ori mai scumpa!
Numai mie mi se pare ca raluka are ceva impotriva barbatilor? Adica daca ea nu e pregatita sa faca avort, daca el nu e pregatit" mai da-l naiba cui ii pasa "
Asta arata ca e vorba doar de prostie si fite din partea lui gen " ma irita, nu simt placere". Si mie la munca imi mai zic baietii ca sa " scap de prezervativ" dar o sa fac asta peste vreo 10 cand vand o sa vreau copil
Nu am nimic cu barbatii. Dar nici ei nu sunt intotdeauna fiintele acelea angelice si neprihanite, carora maleficele femei le fac copii cu japca, ca sa puna mana pe ei. A fi barbat inseamna in primul rand sa fii responsabil. Scuza-mi expresia.ti-o bagi si nu te intereseaza restul. Fara prezervativ, ca de.e treaba femeii asta cu protectia si mititelul nu simte placere si poate tipa nu vrea copii momentan (iar discutiile sunt o chestiune ce tine iar de responsabilitate). Daca el a trecut peste vointa mea, aceea de a nu avea copii momentan, iar eu vreau sa fac avort, nu am de ce sa il implic in luarea acestei decizii. Vrei copii, ok, hai sa discutam, mergem frumos sa ne casatorim si facem copii. Nu poti sa pretinzi drepturi, fara sa iti asumi obligatii
Altfel e cand spui asa, mai ales la sfarsit. ORicum in ziua de azi am inteles ca baietii sunt praf, se lasa influentati de alti baieti care zic " scapa de prezervativ, esti prost daca folosesti " dar daca el e praf nu trebuie sa fie si ea sa accepte. Vreau sa zic ca e vina la amundoi, nu neaparat dar unul din 2. Aici evident ma refer mai mult la astia pana in 20 de ani.
Sexul protejat este in grija ambilor parteneri, cu exceptia cazului cand unu dintre ei are probleme psihice severe. Atunci oricum se numeste viol.
Sa dai din buci si sa astepti sa fii intretinuta asa cum fac marea majoritate a femeilor? Nu mi se pare nici pe departe prea mult.
Da, exact ca in cazul barbatilor...dai din buci, fara prezervativ, te doare undeva, dar vrei drepturi. Responsabilitatea trebuie sa fie de partea amandurora. Cat timp tatal copilului nu are nicio responsabilitatea fata de faptele sale, fata de femeie si de potentialul copil, nici acea femeie nu are de ce sa ii ceara parerea sau sa-l implice in vreo decizie. Simplu.