Care a fost cel mai dureros lucru care ti s-a intamplat si pe care nici pana acum nu l-ai putut uita?
Bună.
După o serie de controale şi analize, într-un târziu am primit vestea şoc: mama mea are zilele înumărate din profesionalismul medicilor care se cred foarte citiţi. Acest lucru m-a marcat pentru restul vieţii, numai eu ştiu ce este în sufletul meu şi cât de greu va fi peână la capătul drumului, la poarta de hotar dintre viaţă şi moarte.
Toată lumea spune să mergem la doctor. Sunt de acord. Am fost mereu cu ea, anual, analize de sânge, ecograf abdominalo-pelvian, etc. şi nimeni nu a văzut nimic peână acum o lună jumătate. O tumoare de gradul IV nu se formează şi se dezvoltă într-un timp de o lună de zile!
De ce? Toţi sunt orbi, indiferenţi, dezinteresaţi de viaţa pacientului? La ora actuală pentru mine sunt toţi în aceaşi barcă, nu-şi merită acest statut, se cred Dumnezeu, etc.
Pe mine m-au omorât încet şi sigur.
Cei care luaţi foc că vă atac, jos garda, am trecut prin atâtea cabinete medicale, saloane de spital, săli postoperator, A. T. I. (anestezie şi terapie intensivă), toţi la fel: vorbeşti cu ei din mers, nici bunul simţ nu au să rămână pe loc şi să te privească în ochi şi să-şi recunoască culpa (asta niciodată nu se va întâmpla în România), te externează fără să-ţi spună ce ai de făcut mai departe: revenire la control medical, schimbarea de pansamente, tratament medicamentos, dietă, etc. (eu le-am peăţit la Bucureşti la spitalele Polizu, Floreasca, Militar Central), noroc că sunt fost cadru medical (asistentă medicală, nu infirmieră aşa cum una lume susţine) şi ştiu ce este de făcut după o externare medicală.
În prezent pe lângă tratamentul care îl ia, urmează şi un tratament naturist, este mai puţin dur şi nu este atât de toxic.
Suntem pe primul loc în lume la formele de cancer. Vai de viaţa noastră cu un aşa sistem sanitar.
Dacă le ceri să faci un anumit tip de analiză, vine replica: mă înveţi tu pe mine ce am de făcut? Da, te învăţ, doctore, în caz contrar mă omori.
Oameni buni, cereţi-vă drepturile medicale, este sănătatea voastră în joc, nu cedaţi în faţa medicilor, nu toţi suntem proşti.
Sănătate.
Pa, pa.
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Daca luam durerea fizica, au fost multe care l-am uitat si mi-au trecut dar le port mereu cu mine sub forma unor cicatrici... Dar daca trecem la durerea sufleteasca ajungem la o fata... Prima fata care am iubit-o in viata mea, era tot ceea ce visam eu mai frumos si mai bun intr-o fiinta... o veneram, nu o iubeam... o credeam o sfanta. pana in ziua in care m`a inselat cu un prieten care il credeam eu bun. Inselul in sinea lui m-a devastat pentru ca era vorba despre prietena mea si un prieten de-al meu dar ce m-a distrus sentimental (pentru aproape un an) a fost faptul ca eu nu am aflat de la ea (care imi zambea mereu si imi spunea ca ma iubeste) ci de la el... Am iertat atunci dar nu am uitat nici acum!
Cand m-am despartit de primul si singurul meu prieten pe care inca il iubesc enorm!
Multumesc, Lora, pentru delicatete.
Sincer mi s-a intamplat si mie o situatie similara, tot cu mama. Si as vrea sa-ti povestesc cum a fost singura noapte pe care am petrecut-o in dispeceratul ambulantei de la Craiova, daca nu te superi.
Era sambata spre duminca, vara. In 6 ore am raspuns la aproximativ 280 de apeluri. Doar 5 au necesitat ambulanta. la doua am trimis ambulanta degeaba (erau chestii minore, ca de exemplu o mama care mi-a spus ca fiul ei de 12 ani s-a taiat graoznic cu un cutit, sangereaza valuri-valuri si e aproape mort si cand a ajuns SMURD-ul avea o plaguta care incapea sub un leucoplast cu rivanol care sangera numai daca o storceai. Sigur, in chiuveta era ceva sange, dar nu era nimic mai mult decat un accident minor casnic). Alte 3 apeluri mi-au dat adrese eronate sau numere de telefon la care, la verificare, raspundea altcineva. Restul, numara-le tu, au fost glume proaste, adolescenti care injurau sau imi faceau propuneri pornografice, hahaituri in grup sau altfel de aiureli din astea. ma gandesc mereu ca am trimis salvarea aiurea la baiatul ala de 12 ani si un alt dispecer nu a avut salvare decat cu intarziere la un accident vascular cerebral. Cine naiba e de vina, nu stiu.
Dupa o relatie de 6 luni unde mi-am pus tot sufletul in joc. dar nu asta a fost cel mai dureros. dupa despartire m-am indragosti de prietenul cel mai bun al fostului. baiat care mi-a frant inima... dupa ce mi-a zis ca ma iubeste(c-a o pr)... nu a mai dat nici-un semn de viata. si a trecut 7 luni de cand nu am mai vb. desi eram cei mai bini prieteni
Buna!
Pana acum am mai avut parte de lucruri dureroase, dar nu exagerate. Dar stiu ca vor veni odata si ele. Pana atunci incerc sa ma bucur de orice clipa, buna sau rea. A ta?
Pa, pa.
-
anonim_4396 întreabă:
6 răspunsuri
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
