O zi, aceeasi sau o alta
s-a incheiat pe netraite
migreaza iar spre miazanoapte
trecuturile nepereche
ramane doar ca la rascruce
sa ma prefac a fi in viata
cand coada ochiului le naste
cu toata-mpotrivirea mea
si cat de mandre si stridente
apar acum ca viitoruri
imi par mai mult ca niciodata
nedemne de privirea mea.
Mersi. Nu mi se pare grozava dar ma plictiseam. Cum nu mai am rabdarea de altadata asta a iesit, asta dau.
Am ales alt drum. Poate daca aveam in continuare indrumarea unui profesor si erau alte vremuri era altceva. Mi-ar fi placut. Dar asa...
Nu ma ajuta niciu faptul ca de multe ori nu stiu cine sunt.
QUAERENS QUOM DEVORET...
Mi-e frica sa fiu ce acum sunt,
mi-e frica sa fiu ce-am fost candva,
mi-e frica de un viitor prea crunt,
un viitor bolnav, al altcuiva …
FaSTBoy întreabă:
Joanne1703 întreabă: