Care credeți că este secretul unei căsnicii fericite?
De ce credeți că atât de multe căsnicii eșuează, fie că se ajunge sau nu la divorț?
Pai hai sa o luam pe rand cauzele esuatului:
1 - Diferenta uriasa intre femeie si barbat, din start sunt f diferiti la discutii, gandire, pasiuni, preocupari si mai greu se pot intelege.
2 - Se iau pe indragosteala, prosteala, hahaiala, distractie si sex, nu stau sa vada daca chiar sunt compatibili si se potrivesc adica ce am zis la punctul 1, nu au caracter macar sa se respecte, sa se inteleaga reciproc, deci si nepotriveala de caracter.
3 - Sunt prea dependenti unul de altul, stau in aceiasi camera mereu, dorm impreuna, nu prea e independenta, de ex stai in camera ta si fa ce vrei, eu in a mea si fac ce vreau, ca si asa nu prea avem multe in comun.
Sau eu ies cu prietenu la suc, tu te duci cu prietenele la teatru sau la terasa. Nu asa unul in altul in prostie.
Cam asa. Secretul unei casnicii reusite este ca cele 3 puncte sa nu existe. Deci sa fie cat mai compatibili la gandire, discutii, pasiuni, preocupari, sa nu se mai ia doar pe prosteala, ci sa vada daca-s compatibili la una si alta, daca se potrivesc la caracter si asa mai departe.
Sa fie independenta cat de cat, nu sa stea unul in altul mereu.
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Eu am stat "solo" pana la 37, fara sa incerc nimic, sotia, la fel. Avem 14 ani impreuna fara sa ne plictisim. Fiecare zi e un nou inceput. Pentru ca amindoi am inceput cum trebuia. Si te asigur ca daca as fi fost cu alta, si sotia mea cu altul, macar o data, relatia noastra nu ar fi fost aceeasi.
Nu incerca sa judeci normalul pe baza anormalului. Ce tu vezi, nu inseamna ca e normal.
Dar sa iti pun o intrebare: de ce prima dragoste nu o uiti niciodata? Pentru ca are in ea aceasta pecete a faptului ca in mod normal, ar trebui sa aparținem, sa ne daruim total doar unei persoane, primeia, care ideal ar fi sa fie si ultima. Restul e umplutura, ca sa nu fii singur.
Ce ai observat? Ce scriu aici?
Ca sa cunosti un om, trebuie sa il cunosti personal. Trebuie sa fii un foarte bun psiholog, ca sa citesti printre rindurile pe care le scrie un om. Nu il poti judeca dupa convingerile ce le are. Unul din punctele forte ce le am si pentru care sotia mea m-a luat e faptul ca stiu sa ma bucur de viata, sa o traiesc, chiar si admirind floarea unui scaiete. Chiar nu stiu de ce traume vorbesti cand eu gaseam ceva bun si atunci cand am zis ca din cauza durerilor ce tot cresteau de pe urma oricarei miscari mai serioase, a unei boli necunoscute, voi ajunge sa ma sinucid, gasindu-mi refugiul in desen. Lipsa de sex nu a influentat viata mea, atita timp cit am stiut sa ma axez pe alte lucruri frumoase pe care viata le ofera. Sexul nu este viata, viata il include.
Dupa cum vorbesti, la tine dragostea se termina cand se termina sexul. Si probabil si viata. Fara el. te-ai considera si ai fi un om mort. Insa viata asta e mult mai mult decat sex. Unii stiu sa se bucure de ea doar in cadrul sexului, altii stiu sa vada in ea mult mai mult, si sa se bucure la fel, si poate mult mai profund. Pentru ca adevarata dragoste e mult mai profunda decat cea oferita prin sex. Intreaba fetele/femeile care au avut parte de sex din plin, dar care au fost neglijate, mintite, bruscate. Daca sexul ar fi fost totul, el trebuia sa ramina in amintirea lor, nu celelalte, celelalte ar fi fost neglijate, dar interesant e ca, in lipsa iubirii sincere, adevarate, tot ce a fost din punct de vedere sexual e dat la o parte. Zi tu ca nu ai nici o frustrare pentru ca te-ai daruit sexual vorbind si acel partener s-a purtat mai apoi urit cu tine, ca nu cred. E plina lumea de astfel de oameni, in special femeile, care regreta sexul facut dupa ce au avut parte de tratament negativ. Nu intelegi ce zic acum daca esti un barbat care umbla doar dupa sex, si nu il intereseaza si altceva.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
