Sunt nuanțe. Adevărul cinic poate să doară și el. Unii refuză adevărul, căci este prea dur pentru ei. Alteori, se practică minciuna prin omisiunea adevărului.
Daca am accepta adevaraul ne am sinucide inainte de naștere, asa ca totul este o iluzie, ipocrizie, minciuna, cum majoritatea sunt prosti nu e de mirare.
Eu stiu una si buna: Religiosii sunt primii cand vine vorba de prostie.
Iar eu nu pot sa îi vindec de niciun fel.
(Nu cred ca voi mai intra pe TPU)
Nici nu trebuie sa ii vindeci, e alegerea ta
Trebuie sa recunosc, ai dreptate.
Minciuna ma doare mai mult, adevarul nu are de ce sa ma doara, din contra, de multe ori mi-a deschis ochii si am invatat din asta, am incercat sa rezolv o problema de care eu nu-mi dadeam seama.
Adica de genu "ba, mersi ca mi-ai zis ca-s prost, ca sa nu mai fiu, voi lucra la asta, ca eu nu ma prinsesem ca-s prost in cutare domeniu".
Depinde serios CU SPUME de situatie
hai sa iti dau un exemplu:
soldatul a murit dupa ce a fost ranit in "no man's land" (spatiul dintre transee care nu apartine nimanui) dupa ce a urlat 17 ore dupa ajutor, si nimeni nu avea curajul sa se duca sa il ajute sau sa il omoare, pentru ca inamicii te-ar fi omorat
dar, cand ajunge informatia la parinti, li se spune ca a murit eroic dupa ce si-a salavat toti camarazii
crezi ca asta e o minciuna care merita... SAU NU?!?
cum era aia "a lil' white lie is GOOD FOR THE SOUL"
Depinde de caracterul fiecăruia. Dacă ești genul de persoană care poartă măști, care nu arată nimănui cine este și care își ascunde adevărata personalitate chiar și de el însuși atunci adevărul doare cel mai tare. Dacă nu, atunci minciuna pentru că te simți trădat.
Am fost si si, si am ales sa fiu un si, si fara masca.
Si asa, adevarul sta la vedere, e in floare, pe cand minciuna sta sa ofileasca, ca e ascunsa de lumina soarelui, cu alte cuvinte, imi fac mai mult rau decat bine.
Doare si adevarul in anumite situatii, iar aici ma refer atunci cand adevarul e unul dureros pentru tine. Ex.Cand sotul sau sotia iti destuineste ca te-a inselat.
ADEVĂRUL nu doare,adevărul te eliberează,îți dă o stare de bine, te ajută să te îndrepți. Însă minciuna, doare și cu cât trăiești mai mult în minciună cu atât și suferința și durerea va fi mai mare. Dacă o persoană intră în relație cu tine și îți spune vorbe frumoase, dar în gândul său nu te vede deloc ca pe un om frumos ci spune acele vorbe doar pentru a-ți câștiga încrederea și când vede că te-a păcălit și și-a atins scopul îți dă un "șut în fund" și te lasă. Acuma tu ce ai fi preferat să ți se spună în față exact ce gândește, fără ocolișuri sau să afli după o vreme că te-a mințit? Când este durerea, suferința mai mare atunci când îți spun direct în față că nu îmi place de tine sau când afli după ce m-am folosit de tine că încă de la început tu ai fost păcălit și dus de nas?