Politeţe e atunci când spui adevărul învelit în ceva frumos, dar totuşi adevărul.
Să luăm un exemplu: Tu şi X trebuie să mergeţi undeva, iar ea alege să poarte o rochie care ţie nu-ţi place de loc şi îţi cere opinia.
Politeţe e când îi spui ceva de genul: 'Meh, parcă nu stă chiar atât de bine/nu se potriveşte cu nu-ştiu-ce/e cam banală' şi îi sugerezi să încerce alta.
Minciună şi ipocrizie sunt atunci când o complimentezi.
Doar ca fapt divers, eu nu sunt fana politeţii, prefer să mă rezum la a spune fix ce gândesc, dar sunt cazuri în care politeţea îţi prinde mai bine(şi cazuri în care minciuna şi ipocrizia te pot duce departe).
Asta depinde de persoana... si cred ca mergea mai bine la S/F intrebarea.
Pentru mine, poti fi politicos atata timp cat persoana respectiva isi da seama de asta; adica poti spune mici minciunele, de dragul politetii, atat timp cat persoana respectiva isi da seama de asta si nu le ia chiar in serios.
Eu la Stiinta si Filosofie am pus intrebarea, dar un destept de expert mi-a mutat-o.
Mda -.-
Au un talent special pentru asta...
Limita dintre politete si minciuna este diferita de la individ la individ, in functie de trasaturile lui personale, de capacitatea de autoanaliza, de conexiunea lui cu ceilalti. La mine aceasta limita este de doar un pas. Deci sunt cam ipocrit. La altul poate fi o distanta imensa, incalculabila. Cele doua notiuni, la un asemenea individ, pot fi antonime.
MadaAwwr întreabă: