Amintiri frumoase? Din trecutul meu de cand eram mica, nu prea am asa ceva pentru ca parintii mei au divortat de cand aveam 3 ani, iar tatal meu incerca sa ma manipuleze ca mama mea e o fiinta oribila, care nu ma iubeste, o urata si o iresponsabila. Mama s-a luptat in tribunal cu tata, avocati, martori, poze, inregistrari, dosare, si pana la urma am obtinut custodie comuna. Bunica mea a plecat acum cativa ani la tara, inainte ca ambii mei bunici sa moara. Au fost niste vremuri grele. Dar o amintire frumoasa imi amintesc ca a fost cand aveam vreo 7 ani, eram la tara la bunica si dansam efectiv singura in curte, intr-o dupa-amiaza insorita, sub umbra protectoare a batranului corcodus, care cuprinsese cu ramurile sale si acoperisul casei mele si acoperisul unchiului meu de gradul doi. Le culegeam de pe jos si saream ca sa ajung la crengi si sa rup corcoduse coapte, le puneam intr-o galeata, le spalam si le mancam, alte ori pur si simplu le aruncam in aer si le vedeam ca o ploaie de corcoduse in lumina soarelui. N-o sa uit niciodata aceasta imagine. Pacat ca bunica a taiat corcodusul...
Știu cum sunt amintirile de la sat. Sunt cele mai frumoase ever. Rămâne o umbra a ceea ce a fost odată.
In mod sigur, dar omul nu are ce face daca amindoua bunicile erau de la oras, nu e vina mea.
Am mai multe amintiri frumoase nu doar una voi spune doua dintre ele :primul sarut la 19 ani intr-o discoteca din Baia Mare si un revelion de neuitat la Brasov pe vremea cand aveam 24 ani.
Cea mai frumoasa amintire : Aveam 17 ani., drumetie cu bicicleta., inspre inserate in padure in zona montana : Ceata deasa peste tot., vizibilitate ~10 metrii. M-am oprit pe un deal., peisajul era de vis., Parca pluteam peste nori Nu vedeam ce e in vale. + Nu trebuia sa pedalez deloc aveam vreo 20 de km de coborat in panta. Admiram din plin ceata deasa dintre copaci.
Fara masini ca e zona necirculata leaga doar sate semi-abandonate.