Care este cea mai rentabila, mai populara, mai practica si convenabila reteta pentru vinul de macese.

Macesele bine coapte, culese toamna prin octombrie-noiembrie, brumate sau nebrumate, se spala de praf, daca sunt curate, nu se spala, ca sa nu se indeparteze de pe ele drojdiile salbatice de fermentatie;

Se trec prin masina de tocat carne, cate putine, avand multe seminte foarte tari, se trec mai greu;

Ca sa se puna mai usor in damigeana, macesele tocate se aduna cu mana in cocoloase lunguiete;

Zaharul se dizolva, pe foc, in 10 l apa, impreuna cu zeama de la o lamaie sau cu 2 linguri de otet de 9 grade (30 ml);

Siropul se fierbe, 10 minute ca sa se transforme in zaharuri simple apoi se raceste cu restul de apa si se toarna peste macese lasand un spatiu liber de 10 cm sub gitul damigenei ca sa aiba loc spuma care rezulta prin fermentare;

Se astupa bine damigeana cu dop de fermentatie si se lasa la temperatura de 18-20 grade celsius, ca vinul sa fermenteze 6-8 saptamini sau chiar ma mult, fara alta drojdie, numai cu drojdiile salbatice din aer;

Se agita zilnic, ca sa se amestece mereu boasca (semintele si cojile) care iese la suprafata;

Cand se termina fermentatia, drojdia si semintele se lasa la fund si vinul se limpezeste;

Dupa aceea se trage in damigene mai mici (filtrat prin tifon si vata), astupate cu dop de fermentatie, deoarece fermentatia continua incet, pana cand vinul se limpezeste;

Acest vin, cand se invecheste (1-2 ani), are gust de vermut si culoare roscata-maronie;

Peste drojdia ramasa (cca 10 l) se mai pun 20 l apa in care s-au dizolvat 6 kg zahar (cu jumatate din cantitatea de lichid se fierbe zaharul, 10 minute, agitandu-l zilnic, cca 3-4 saptamini, pana cand se limpezeste si drojdia se lasa la fund, apoi se trage in damigene care se vor astupa cu dop de fermentatie.Reziduurile se pot adauga la materialul adunat pentru tuica.