Ordonare:
Cronologică
Cel mai mare defect al meu e bunătatea cred.
Aş vrea să scap de el dar nu mă lasă inima să zic aşa 
Al tău?
Răspunde
Nu am incredere in mine. A pornit de la faptul ca intodeauna mi-am luat-o si pentru ceea mai mica greseala sau fapte bune.
Deci sunt nişte situaţii asemănătoare per ansamblu.
Înainte să pierzi atâtea pentru că ai fost bună, erai o persoană cu mai multă încredere în tine, nu?
Da. Aveam o cantitate de incredere normala in mine. Acum, uneori, imi e frica ca o dau in bara, mai ales cand sunt in preajma oamenilor care critica foarte des.
Lenea. Am o lene așa mare că odată mă uitam prin frigider ce să mănânc și mi-a fost prea lene să îmi încălzesc mâncarea
. Dar m-am obișnuit cu ea, face parte din mine așa ca nu vreau s-o las poate doar să o mai diminuez.
Înţeleg teama asta, uneori să ştii că mă confrunt şi eu cu ea, însă doar uneori.
Trebuie s-o iei de la 0 cu încrederea, deşi e foarte greu fiindcă sunt persoane care ţi-au distrus-o cu plăcere.
Ca sunt prea nepasator in mare parte, nu ma implic cu toata fiinta. As mai adauga faptul ca sunt si un comod notoriu.
Cel mai mare defect al meu e ca nu sunt deloc o persoana adaptabila, adica nu pot sa ma adaptez la o situatie, sa rezolv o problema. Am un comportament foarte pasiv. Mi-as dori mult sa scap de el. Daca stie cineva o modalitate...
Sunt leneșă si lipsita de motivație, optimism. Am probleme de socializare si integrare. Nu cred ca scap de ele si o sa mor singura înconjurată de pisici
Perfectionismul.
Chiar daca uni nu il iau ca si pe un defect crede-ma este foarte stresant si frustrant sa vrei de fiecare sa fie totul perfect sau cum ti-ia planuit, pentru ca daca in caz ca nu iese sau iese diferit te frustreaza si intristeaza...
Fata si timiditatea fata de fete. Nu pot sa scap de-al doilea fiindca nicio fata nu prea ma baga in seama din cauza primului.
Empatizez prea mult cu oamenii și ajut fără să mă gândesc de 2 ori. E total greșit.
Sunt exagerat de timid in anumite contexte. Nu cred ca o sa scap vreodata de asta.
Fizic sau defect ce tine de personalitate?
Ca daca e fizic, nu am un cel mai mare defect
Pana la urma, cu atatea operatii cosmetice, nu mai exista "Sunt urat" ci "Nu am bani destui sa fiu frumos".
Cat despre personalitate, hmm, probabil ca sunt prea comod, e din cauza la singuratate cred ca o sa scap de el cand voi gasi o persoana care sa ma motiveze sa fiu mai activ.
Doar unul? Pot spune mai multe?: ))
Nu am doar "un" cel mai mare defect. Am cateva.
Spre exemplu, primul ar fi ca sunt prea buna cu oamenii. Nu ma dau inapoi de la a ajuta pe cineva nici daca mi-a gresit cu ceva.
Apoi ar fi toleranta.
Tolerez MULT prea multe. La genul ca eu cam raman pe dinafara sau/si luata la misto in majoritatea cazurilor si ma fac ca nu bag de seama. Lucrez la asta si incerc sa fiu mai directa cu ceilalti si sa ma opun. Merge binisor pana acum, dar mai am de lucrat.
Apoi ar fi faptul ca la nervi imi expun toata frustrarea, iar apoi regret. Sunt violenta verbal, dar nu si fizic.
CA MA GANDESC SI REGANDESC ABSOLUT TOT VAI DE VIATA MEA. Multa lume spune "nu te mai gandi". De parca ar fi asa usor, serios *-*
Alt defect ar fi (nu stiu daca se poate numi chiar defect, dar ceva placut tot nu e) chiar daca sunt ajutatoare si toate cele, atata timp cat nu esti tocmai in momentul potrivit in prezenta mea (gen sunt trista, frustrata, etc.) am sa fiu super sarcastica si ironica si am sa fac tot felul de glume subtile pe seama anumitor frustrari, astfel incat sa atac persoana respectiva indirect.
E gresit, pentru ca nimeni nu trebuie sa imi suporte mie "toanele" cum s-ar spune. Si stiu asta. Sunt constienta, de aceea ma indepartez cand nu sunt intr-o situatie tocmai buna. Prefer sa raman singura si sa ma calmez.
Cam astea sunt cele mai mare defecte ale mele.
Incerc sa scap de ele prin incercarea de a-mi pastra calmul si a ma gandi ca e pur si simplu imatur sa actioneaz in felul in care o fac. Incerc sa scap prin a ma gandi ca nu merita si am sa regret mai mult ca sigur.
Pe o scala de la 1 la 10, ma descurc 3-4.
Nu-ti place sa-ti asumi riscuri....nici mie
Daca stiu ca-i un rahat pe care trebuie sa-l fac si s aproape sigura ca n-o sa iasa bine, nu-l mai fac.Nu risti, nu castigi...dar cel mai important, nu te faci nici de rahat.
Si eu timida. Adica neincrederea in mine si timiditatea parca sunt legate si tin de aceelasi motiv.
E bine cum faci tu. Acum nu e nici o problema ca lumea e proasta. Nu imi place ca s-a ajuns calitatile sa devina defecte.
Nu cel mai mare, unul dintre ele...: nu-mi place să cer. Și din cauza asta aștept după unele lucruri și ani de zile. Gen: mi-a promis cineva că îmi dău un CD. (Era plata pentru o muncă făcută.) Și am tot așteptat. Știu că oamenii uită, dar oamenii își mai și amintesc. După vreo 8 ani m-am hotărât să-l cer. Și-a cerut scuze și mi-a dat 10 CD-uri. 
Am împrumutat cuiva o carte recent, pentru o lună de zile. I-am spus clar că atât pot să i-o las... Au trecut vreo 3. În sinea mea mă enervează uneori treaba asta, dar o să mai treacă ceva timp până o voi cere.
Probabil ar trebui doar să fiu mai puțin finuț cu oamenii care lucrează pe principiul „ce-i al tău e-al meu". Și să spun din start "Nu" acolo unde avut anterior experiențe neplăcute de colaborare. Dar asta ar însemna să ajung să-mi cer drepturile... și după cum spuneam nu-mi place să cer.
Un pic m-a luminat o carte pe care am citit-o de ceva timp. Zicea că într-o negociere, atunci când te adaptezi e ca și când donezi sânge... Adică lași de la tine ceva ca să fie bine pentru alții. Problema e că nu poți la nesfârșit. Trebuie să vezi cât poți să te adaptezi situației și unde trebuie să pui garoul. 
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
