Care este cel mai penibil lucru pe care l-ai facut?

Am alergat in chiloti printr-o cabana cu turisti dupa multa votka si o provocare idioata.)

Prea penibil ca să fie spus x_x

Am făcut o grămadă. Sunt fana numărul unu, când vine vorba de ridicol și penibil. Le fac pe toate cu plăcere. Și dacă se poate și intenționat. Reacția lumii e fascinantă și eu mă distrez mai tare decât se distrează ei pe tema asta. Eu am simțul umorului. Ăia nu. Ăia râd ca proștii de necazul altuia. Eu râd ca proasta, dar nu consider ca fiind necaz. Consider doar că e o chestie nouă, iar noul e cul și fain și mișto și dat în mă-sa. Pozitive toate.

Am fost să îmi cumpăr țigări într-o iarnă, în bocanci de piele întoarsă și pijamale bărbătești în care înotam, în dungi, ca la pușcărie, plus un tricou cu Mickey Mouse pe dedesubt. Pijamaua era pe post de geacă și o țineam descheiată. Am oprit circulația și am primit multe priviri demne de internarea mea la nebuni.

Am vomat de două ori în viața mea. O dată când am crezut că mor (și eu nu cred asta de multe ori, dar chiar și atunci, eu nu mă duc la spital, pentru că acolo, ăia mă omoară de tot și eu mai vreau să mai stau pe aici, ca să îngrop eu pe alții, nu să fiu îngropată), deci asta nu e de hlizit și o dată când m-am făcut muci, pe la șaișpe ani, dacă îmi amintesc bine. Am ras o sticlă cu gin dry și am căzut lată, la propriu. Când m-am trezit să mă duc să mă piș, am văzut că aveam lângă mine un lighean roșu. Vuai! Cineva chiar ținea la mine? Sau la covor? M-am distrat foarte tare.

Cu unul: După ce l-am cărat mangă din crâșme, a căzut pe mine. Și eu aveam 50 de kile de toate. Vă dați seama ce spectacol bengos. În public.

Cu altul: Apoi, altădată, când dormeam și adormisem de rău ce mi-era, mă durea și capul, eram și la ciclu și așa mai departe, mă trezesc și îl văd pe om că nu mai e în pat, dar în toată casa trosnește a vin. E, și dă-i pe urma lui până la budă, timp în care călcam numai în borală. Nu mi-am dat seama, că eram buimacă și ruptă de realitate. Când ajung la fața locului, iau o cârpă (în timp ce omul vomită în continuare pe unde apucă, mai puțin în budă), șterg în urma lui, mă întorc, mă pun în tocul ușii de la budă și îl întreb:

"Mai vrei niște vin?"

M-a luat la șuturi că făceam mișto de el. Evident. Că nu stătea să strângă el.

Apoi, altă fază criminală. Am avut o serată minunată, demnă de secțiile de poliție. Vine fratele meu rupt în gură. Era adolescent. Vomită tot. Și se cacă pe preșul de la ușa de la intrare, fix pe covor. Eu mă apuc și fac fotografii cu telefonul mobil, ca să îi arăt ce mișto e el când trage la măsea și mânjește tot cartierul, nu doar pereții de la budă.

În altă fază, eram eu adolescentă. Aveam mai bine de cinșpe ani. Nu știu cât am băut, dar știu că fratele meu e vinovat. Mă ia și mă pune frumos, cât să nu mă trezesc, în cadă. Nu dă drumul la apă, nu nimic. Ba chiar îmi închide și lumina. Să mă odihnesc ca un om obosit ce eram. Și mă umple din cap până în picioare cu toate tuburile de cremă pentru bărbierit, pe care le-a găsit prin baie.

Când m-am trezit, nu din macheală, ci din visarea și somnul meu, am crezut că îmi pierd mințile și credeam că sunt plină de sânge și nu știam ce naiba s-a întâmplat. Frate-meu era dincolo și mânca portocale căcându-se pe el de râs.

În altă fază, mă sună frate-meu acum câțiva ani și îmi spune că vrea să doarmă la mine și că abia ce a aterizat în țară. Îi zic bine, ia taxi și vină, că eu mâine am muncă. El nimic. Bun. Mă corupe să mă duc eu după el prin crâșme. A zis că dă bere. Bun. Dar eu cu ce mă încalț? Mi se rupseseră încălțările, fix când ieșisem de la muncă, în ziua aia. Afară era cald, așa că am zis, bun și așa, hai cu șlapii. Șlapii erau de cârpă, din ăia de babă, verzi și cu flori. Și talpa nu te ținea destul, nici măcar în casă, darămite pe afară cu pietre, bălți, mizerii și alte lucruri drăguțe. M-am dus în șlapi cu noaptea în cap după el. Am ajuns acolo, m-a luat pe sus de bucurie, s-a făcut muci și s-a apucat e făcut scandal la bar.

A scos o ușă din țâțâni, și-a agățat cel mai bun prieten în cui, la propriu și s-a așezat să bea bere, în timp ce ăla urla pe acolo. I-am zis că ar fi cazul să mergem să dormim. În sfârșit, ajungem acasă (toți trei) și mă întreabă dacă am net. Îi zic că da. Mă întreabă dacă poate să doarmă unde vrea. Îi zic că da. Bun. Se culcă ăsta și ălălalt stă călare pe net. Eu mă duc la budă să îmi fac treburile și deodată aud lătrături dincolo:

"A luat casa foc".

M-am făcut că n-aud, că n-avea ce mama naibii să ia foc. Frate-meu dormea, ăsta panicat, încerca să îl trezească. Prostanul vărsase sticla cu spirt lângă toată căblăraia de lângă computer și lângă un fel de canapea plină de vată și cârpe. Aprinsese un pai de chibrit să testeze el dacă era adevărat când oamenii ziceau că spirtul ia foc (nu frate, e ca apa chioară, doar că are 70 de grade). Evident că a luat foc tot. Erau flăcări în casă și eu cu ăsta mă uitam prostită la cum doarme frate-meu și n-are nicio treabă. La un moment dat, se trezește și întreabă, printre flăcări, ce e cu toată gălăgia aia. Era orb. Prietenul ăsta al lui îi zice să sară din pat și să ajute și el la stins focul (la bucătărie nu mergea apa, ci doar la budă și n-aveam ligheane, deși spălam la mână), el se mai uită o dată prin cameră și zice: bine, treziți-mă când se stinge și adoarme în câteva secunde la loc.

Sigur, mai am o grămadă, dar m-am lungit destul. Vă doresc distracție plăcută.

Pai au fost mai multe in loc sa salut o femeie pe strada cu "Sarumana" i-am spus un tare si frumos "Multumesc" nici in ziua de azi nu stiu de ce i-am spus asa ceva bietei femei care a facut ochii cat cepele la mine cand a auzit ce i-am spus in plina strada )