Buna! Gandul meu cel mai infricosator este ca intr-o zi as putea sa ma trezesc de dimineata, si sa nu ma mai cunoasca nimeni. Parintii sa se uite socati la mine, gandindu-se ce caut in casa lor, vrand sa ma dea afara. Pe strazi sa nu ma cunoasca vecinii, cand ma duc la scoala, cand intru in clasa, colegii sa susoteasca "cine o fi si asta? / Ce cauta in clasa noastra?", profesorii sa ma dea afara de la ore, sa nu am unde sa ma adapostesc noaptea, iar idiotii de pe srazi sa isi bata joc de mine, si sa nu am unde sa ma ascund. Sa fiu singura pe lume.
Asta nu e o poveste "tare", poare te asteptai sa povestesc o scena horor ca dintr-un film. Dar gandul acesta ma inspaimanta, incerc sa nu fiu singura pe lume.
M-ar inspaimanta sa fiu singur intr-o padure, sa nu pot iesi din ea, astfel innebunind.
M-ar inspaimanta sa moara cineva drag mie.
M-ar inspaimanta sa vad un accident/cum moare un om