Dupa cum iti amintesti,poezia aceasta are trei strofe iar dintre acestea doar in prima este evocata imaginea mamei, celelalte fiind adresate iubitei pe care poetul o indeamna in strofa a doua sa nu planga la crestetul sau de va muri inainte, si pe care si-ar dori-o alaturi, in "incaperea aceluiasi sicriu'", de va fi sa moara impreun.Asocierea celor doua fiinte atat de importante pentru sufletul poetului,mama plecata demult dar careia pare a-i auzi chemarea de dincolo de mormant,iubita care ii este in viata alaturi dar de care n-ar vrea sa se desparta nici in moarte, comunica sentimentul romantic al aspiratiei de retragere dim zbuciumul si zgomotul lumii, in linistea desavarsita a vesnicului somn.Sentimentul acesta al "dorului de moarte"intalnit si in alte poezii eminesciene,fie daca ne gandim numai la cunoscuta"Mai am un singur dor'"cu multele sale variante, este vazut de poet ca o reintoarcere in sanul naturii. Regasim in versurile acestei poezii salcamii, teiul sfant, murmurul apei raului pe al carui mal doreste a fi ingropat.Cu alte cuvinte,poezia"O mama..."poate fi considerata chintesenta imaginatiei creatoare eminesciene,dar si a atitudinii ce-l apropie,intr-un fel,de ciobanasul mioritic prin seninatatea cu care priveste moartea. Repetarea,ca un lait -motiv obsedant a cuvantului "mereu", sau forma sinonimica a acestuia"de-a pururi", comunica oricarui cititor o puternica traire a dorintei de liniste eterna.Si mesajul este ca mama este cea mai sfinta fiinta!
Mihai Eminescu isi iubea cu adevarat mama si de aceea i-a dedicat aceasta poezie!