Care este opinia voastra in ceea ce priveste sinuciderea?
Considerati aceasta alegere ca fiind gresita, o dovada de lasitate sau pur si simplu ultima varianta pe care o persoana ce doreste sa evadeze complet din realitatea fizica o are?
Credeti ca cineva care considera ca pur si simplu nu mai are pentru ce trai, o persoana care nu s-a putut bucura niciodata de viata, in ciuda faptului ca nu a avut nicio problema evidenta, ci doar s-a confruntat cu incapacitatea de a se integra in societate datorita anumitor factori personali ar alege sa isi puna capat zilelor, ar fi indreptatiti sa procedeze astfel?
Daca priviti sinuciderea ca pe ceva gresit, atunci vi se pare in regula ca cineva care s-a confruntat toata viata cu o permanenta depresie sa continue sa traiasca fara ca viata in sine sa-i faca vreo placere sau totusi ati considera indreptatita optiunea sinuciderii? Daca da, de ce?
Tocmai ma uitam ieri la un episod dintr-un serial, unde un psihiatru/psiholog, cu un Alzheimer grav de tot, avea totusi niste luciditate, cand vorbea cu un tip din serial a carui mama o mierlise prin suicid.
De la doctoru' Palmer citire: "Pentru unii oameni, aerul e pur si simplu prea greu. Ii copleseste greutatea aerului, ii sufoca."
La fel si la cei care se sinucid. In cazul in care nu sunt mimoze/mimozi penibile/penibili cu pseudo-probleme in dragoste, astia care se sinucid pot avea chiar motive bine intemeiate. Da, de multe ori sunt nebuni sau au pierdut intr-o forma nu atat de severa contactul cu realitatea. Da' cine esti tu, ca agent extern sa-i spui unuia ca nu are voie sa-si ia gatul/venele/pumnul de pastile, cand poate n-ai trait nici 10% din experientele negative traite de el? Zic si eu...
Nu mi se pare ceva gresit, mi se pare o chestie chiar de bun-simt. Un om cretin nu s-ar sinucide pentru ca el se amageste (pe sistem Kruger-Meyer, parca asa ii zice) ca e miezu' si ca e minunat, dar unu'-altu', daca e destept va realiza la un moment dat ca e un simplu pion invartit si trantit de colo-colo, fara prea multe perspective, asa ca va comite ceva de bun simt.
Personal, stiu ca "lumina vietii mele se va stinge" prin sinucidere. Detest sa citez din personaje asa de josnice ca alea din BUG, dar cand plec "iau si cateva lichele cu mine". Ma arunc in aer cu catedrala/Parlament cu tot.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Sunt de acord cu sinuciderea atunci cand sanatatea omului este definitiv compromisa,durrerea fizica este de nesuportat si... cum nu este aprobata eutanasia,decat o viata in chin si durere, mai bine o moarte salvatoare.
Depresia este o boala care nu justifica acest lucru, ea putand sa fie tratata sau ameliorata.
Uneori, ca sa traiesti este foarte greu, dar cat timp mai exista o speranta ca viata iti va oferi si lucruri bune, merita sa o traiesti.
Toti am fost deprimati cel putin o data in viata, dar trebuie sa gandesti pozitiv si optimist si in acest fel determini ca si subconstientul sa actioneze ca atare. Acolo unde nu vedeai nici o speranta sa constati ca se poate si altfel.
Iti recomand o carte de psihanaliza extraordinar de buna.Se numeste "Puterea extraordinara a subconstientului tau" de Joseph Murphy.
Esenta acestei carti suna cam asa :"ESTI ceea ce gandesti". Adica daca gandesti rau...rau o sa se intample si viceversa.
PS- Cartea este si pe net in pdf.
Răspunde
Personal,nu mi se pare că sinuciderea e o dovadă a lașității. Câți au curajul să se înțepe din propria inițiativă?
Mă rog, nu spun că e un lucru bun, dar omul are o limită, și când ajunge la capătul ei, se leagă de ultimul lucru care i-a mai rămas.
Deși biserica, condamnă sinuciderea, ceilalți ar trebui s-o înțeleagă.E și vina societății că face diferențe, că nu acceptă și că preferă să-i dea la o parte pe cei slabi. (chiar dacă au un caracter destul de tare)
Până la urmă, avem dreptul să alegem ce facem cu viața noastră.
Sinuciderea este un lucru oribil. Nu te lua dupa altii, pentru ca nu rezolvi nimic.
Bine, dar mai este un lucru oribil atunci cand in al doilea razboi mondial, soldatii de pilda aveau picioarele amputate si imagineaza-ti astfel de persoane. Parasite, in mijlocul stepei, gasiti de o anumita patrula sovietica.
Ce crezi, este mai oribil modul prin care ar fi fost probabil torturati de sovietici, sau modul in care s-au sinucis? 
Răspunde 
Eu nu consider deloc sinuciderea. E treaba fiecăruia dacă-i place sau nu viața.
Nu-i suport pe ăia care atunci când vor să-l oprească pe cineva de la a se sinucide, îi spun căcaturi de genul "nu merită, viața este frumoasă, mai ai o mulțime de locuri de văzut, o mulțime de oameni de întâlnit, o mulțime de chestii de aflat", lucruri pe care probabil ăla de vrea să atârne ca pendulul în ștreang nu ar da o flegmă răsuflată.
Cine vrea să se sinucidă, nu trebuie împiedicat. E dreptul fiecăruia să decidă când nu mai are chef să trăiască. Și dacă cineva nu mai vrea să trăiască, înseamnă că oricum era prea slab pentru lumea asta, deci selecția naturală merge bine și specia umană se descotorosește de un element inutil.
Cum spune și Elianna, cred că eutanasia în cazul bolilor cronice, în cazul celor în care ești în stare terminală ar fi o soluție.
Nu o să mai poți face nimic apoi, o să te chinui tot restul mic al vieții.
În rest, pui capăt veșnic unei probleme temporare. Apoi, nu o să poți face nimic. Nu e ca și când ai schimba identitatea și ai lua-o de la zero.
Așa că, deși am avut eu suferințele mele și gânduri din astea ilogice pe moment, niciodată nu am pus-o în aplicare.
Să fie teama sau stropul de rațiune rămas?
Dacă nu se poate integra în societate nicidecum, nu e nimic, cărțile, filmele, arta îl așteaptă. Nu e musai să luăm mentalitatea standard: familie, copii, bani, mulți prieteni. Deși nu-s adepta ei, zic că unii pur și simplu așa-s făcuți.
Asta dacă nu au învățat să fie flexibili și nu e problema la ei. Sau dacă nu au ambiție suficientă. Și eu sunt mai retrasă, dar nu cred că nu există soluții de a te putea integra, mai devreme sau mai târziu.
E o prostie sinuciderea! Ajungi sa o faci cand nu mai poti de nervi! Dar nu merita!
Probabil pentru acea personana ar fi un lucru bun pentru ca s-ar elibera de tot dar pentru persoanele din jur ar fi o durere sfasietoate 
Parerea mea este sa iti traiesti viata pana in ultimul moment.
Deci alegeti mereu viata, sinuciderea nu e o optiune.
Niciodata nu e prea tarziu sa o iei de la capat si sa te bucuri de viata.
Este cea mai mare dovada de lasitate.de ce nu incerci sa vezi lucrurile bune.nu te speria e ceva psihologic.e normal sa fi suparata.asa este felul tau cu timpul o sa te schimbi.iesi cu prietenii distreaza te o sa ti faca mult bine.traieste ti viata!
N-am citit tot ce ai scris, dar iti dau un raspuns foarte sincer: pentru tine, sinuciderea ar fi recomandata. Pup :**
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
