Care este rostul vetii? sunt curios ce credeti voi!

Peace!

Daca am avut norocul (sau ghinionul) sa ajungm pe Terra, trebuie sa ne traim viata...chiar daca are sau nu un rost...

Toti adolescentii se intreaba:
De ce exist pe lumea asta?
De ce tocmai eu?
De ce nu pot gasi rapunsul intrebari mele?

De multe ori m-am intrebat care este rostul existentei mele. Pentru a fi ceea ce sunt, a fost unul dintre raspunsuri, pentru a deveni ceea ce nu sunt, a fost un alt raspuns. Oare sa ma fi nascut pentru a fi preot, inginer, tamplar, medic, muzician sau lucrator al pamantului? Un lucru este cert, viata mea are trei coordonate esentiale: momentul nasterii, prezentul si momentul mortii. Intre aceste coordonate viata mea curge. Incotro? Sa fie meseria sau o anumita vocatie scopul vietii? Cred ca ceva mai mult decat atat. Nu cred ca Dumnezeu se ocupa cu atribuirea unei meserii sau a alteia fiecaruia dintre noi. Nu cred ca El este Cel care ne traseaza un anumit parcurs al vietii, imposibil de schimbat, soarta, asa cum ne-am obisnuit sa o numim, unde doar norocul pare ca mai indulceste ceva din amaraciunea fatalismului la care suntem supusi. Cu alte cuvinte, desi liberi, nu avem deloc libertatea de a ne exprima asa cum ne dorim in propria noastra viata. Daca ar fi asa, Dumnezeu ar trece drept Marele papusar, iar noi, niste biete marionete. Atunci nici Judecata nu ar trebui sa mai fie, atata vreme cat noi nu mai purtam nicio vina, atata timp cat nu noi suntem responsabili de propriile noastre pacate, ci soarta si Cel care a determinat-o. Si uite asa, cu ajutorul sortii, noi oamenii am iesit basma curata, "vinovati de strambatatea noastra fiind doar singur Dumnezeu, Care ne-a creat asa cum suntem. Asadar, de ce exist si care ar fi scopul existentei mele? Scopul existentei mele este acela ca, orice as alege sa fiu, sa ajung la mantuirea sufletului meu. Deci exist pentru a ajunge in Cer, locuitor in imparatia Luminii, a Bucuriei si a Iubirii. Dumnezeu m-a creat pentru a-mi darui vesnicia, cu singura conditie ca si eu sa-mi doresc sa ma bucur de a fi vesnic in atentia si prezenta Lui. Daca vreti, soarta omului este aceea de a deveni casnic al lui Dumnezeu, de a primi impartasirea Duhului Sfant, si prin aceasta insasi indumnezeirea sa.

Pai chiar daca uh nu cezi, uneori viata e frumoasa.desigur asta se intampla f rar, si f putin, dar in acel moment, simti ca poti face ce vr uh, si ca ea e de partea ta|! e un sentiment atat de frumos!:X