CĂRĂBÚŞ, cărăbuşi, s.m. Insectă coleopteră foarte dăunătoare, de culoare castanie, cu elitrele dure, care apare pe la începutul lunii mai şi se hrăneşte cu frunzele arborilor (iar larva ei, cu rădăcinile unor plante); găinuşă, gândac-de-mai (Melolontha melolontha). – Carab[aş] (rar folosit, „oaie cu botul negru" < tc.) + suf. -uş. Sursa: DEX '98
CĂRĂBÚŞ s. (ENTOM.) 1. (Melolontha melolontha) (reg.) bondar, vruh, gândac-de-mai, (prin Munt.) găinuşă, (Transilv.) gongălău. 2. cărăbuş-de-hrişcă (Rhizotrogus solstitialis) = cărăbuşel, hrişcar, gândac-de-hrişcă. Sursa: Sinonime
cărăbúş s. m., pl. cărăbúşi Sursa: Dicţionar ortografic
CĂRĂBÚŞ ~i m. Insectă din ordinul coleopterelor dăunătoare culturilor agricole, cu aripi dure de culoare castanie, care apare la începutul lunii mai. /carab + suf. ~uş Sursa: NODEX
ALBÍNĂ, albine, s.f. 1. Insectă din familia apidelor, cu aparatul bucal adaptat pentru supt şi lins, iar cu picioarele posterioare pentru strângerea polenului, cu abdomenul prevăzut cu un ac veninos, şi care trăieşte în familii, producând miere şi ceară; muscă (Apis mellifica). 2. Plantă erbacee cu frunze lanceolate şi cu flori violacee, dispuse în spic, asemănătoare cu o albină (1) (Ophrys cornuta). – Lat. alvina „stup". Sursa: DEX '98
ALBÍNĂ s. (ENTOM.; Apis mellifica) (înv. şi pop.) muscă, (reg.) bâză. (~ produce mierea.) Sursa: Sinonime
albínă s. f., g.-d. art. albínei; pl. albíne Sursa: Dicţionar ortografic
ALBÍN//Ă ~e f. Insectă care trăieşte în roiuri şi produce miere şi ceară, având picioarele din urmă adaptate pentru strângerea polenului şi un ac veninos în partea posterioară a abdomenului. ~ă lucrătoare. /
AlexandraIonela10 întreabă:
Irimia_Vlad_1998 întreabă:
RAY întreabă: