Care sunt factorii principali pentru care majoritatea copiilor din ziua de azi prefera sa stea in casa la pc, telefon.si Tv, decat sa iasa afara la joaca? Care ar fi solutia ideala pentru a schimba mentalitatea copiilor de a iesi mai mult pe afara? E posibila schimbarea?

Nu stiu cum gandesc astia care acum sunt de joaca, dar daca as avea copii, nu i-as lasa pe oriunde pe afara, e plina lumea de psihopati. Poate si alti parinti gandesc asa si le cumpara tot felul de jocuri doar sa nu iasa.

Salut!
Cauzele acestor actiuni sunt autismul sau anxietatea sociala.
Autismul cred ca stii ce este asa ca nu am sa mai explic.
Anxietatea socială este una dintre cele mai des întâlnite probleme de sănătate mentală şi afectează aproximativ 13% din populaţie.
Anxietatea socială poate avea manifestări (simptome) emoţionale, comportamentale şi fiziologice. Semnele şi simptomele emoţionale şi comportamentale includ:

Frica intensă de a fi în preajma unor persoane pe care nu le cunoşti
Frica de situaţii în care poţi fi analizat şi judecat
Îngrijorarea că te-ai putea face de râs sau ai putea fi umilit în public
Teama că alţii s-ar putea să observe că eşti anxios
Afectarea activităţilor zilnice, munca, şcoala sau alte activităţi
Evitarea anumitor situaţii din cauza fricii de a nu te face de ruşine
Evitarea acelor situaţii în care ai putea fi în centrul atenţiei
Evitarea contactului vizual cu alte persoane

Simptomele fizice:

Înroşirea feţei
Transpiraţie exagerată
Tremurături sau frisoane,
Greaţă, diaree sau alte probleme cu stomacul
Dificultate în a vorbi, voce tremurată
Tensiune musculară
Palpitaţii, bătăi puternice şi/sau accelerate ale inimii, Mâini reci şi umede
Senzaţia de gură uscată
Schimbarea este posibila.Sunt 2 tratamente care se pot efectua:
1. Terapia cognitiv-comportamentală (TCC)

Cea mai utilizată formă de psihoterapie pentru anxietatea socială este TCC. Premisa de bază a acestei forme de psihoterapie este că propriile noastre gânduri – nu alte persoane sau situaţii – determină felul în care reacţionăm şi ne comportăm. Chiar dacă situaţia nedorită nu poate fi schimbată – trebuie să faci o prezentare în faţa şefilor tăi sau sora ta aşteaptă şi îşi doreşte foarte mult să participi la nunta ei – putem schimba în bine felul în care gândim şi ne comportăm. TCC ne învaţă cum să reducem anxietatea pe care o simţim în situaţiile sociale astfel încât să le putem face faţă şi să nu le mai evităm.

Una din tehnicile utilizate în cadrul TCC este tehnica expunerii. Aceasta presupune expunerea într-un mediu sigur şi controlat, la situaţia/situaţiile sociale care provoacă anxietate. La fel ca şi în cazul altor tipuri de fobii, expunerea în acest caz implică confruntarea gradată şi repetată cu situaţiile problematice pe un fond de relaxare. La început această confruntare se face în imaginar, iar pe măsură ce anxietatea dispare se face trecerea în mediul real.

2. Tratament medicamentos

Pentru tratamentul anxietăţii sociale sunt utilizate trei tipuri de medicamente: antidepresivele, benzodiazepinele şi beta-blocantele. Cu toate acestea, datorită faptului că anxietatea socială este de obicei o boală cronică, efectul acestor medicamente este unul de scurtă durată, iar întreruperea tratamentului aduce cu sine reapariţia problemelor. Tocmai de aceea avantajul psihoterapiei în raport cu medicaţia este durabilitatea în timp a rezultatelor obţinute şi absenţa efectelor secundare.
Sper ca te-am ajutat. Apropo, un factor mai este si lenea.Inclusiv ea

Motivul pentru care copii prefera pc-urile si tabletele atat de mult e pentru ca acestea le ofera o provocare intelectuala mult mai mare si un divertisment mult mai bun decat jucatul cu mingea pe strada. Toate jocurile video si filmuletele pe care le vizualizeaza sunt mult mai atractive pentru ei decat jucatul pe strada care in ziua de azi a devenit depasit, ceea ce bineinteles e o problema deoarece copii numai fac miscare si numai interactioneaza cu ceilalti. Rezolvarea la problema asta ar fi gasirea unor noi activitati in aer liber care sa ii stimuleze si sa ii atraga mai mult decat statul in fata calculatorului sau al tabletei. Daca parintii nu ar mai cumpara acele electronice si in schimb ar folosii respectivii bani ca sa isi duca copii la o gradina zoologica sau la un parc de distractii spre exemplu (care in Romania nu sunt de gasit bineinteles ceea ce reprezinta o alta problema) atunci situatia s-ar rezolva. Insa asta probabil ca nu se va rezolva prea curand deoarece cauzele problemei sunt atat mentalitatea parintilor cat si lipsa mijloacelor de a le oferii copiilor alternative. Mijloace care ar trebui puse la dispozitie de catre autoritatile locale, stat si asa mai depare. Multa bafta!