O sa dau un raspuns putin mai lung, sper sa nu te superi, dar m-ai si prins intr-un moment in care fix la asta ma gandeam si nu aveam cu cine sa vorbesc 
In ultimii 10 ani am fost absolut OBSEDAT de dezvoltare personala si de a-mi asigura un viitor cat mai bun posibil. Sunt mult avantaje la a-ti dezvolta trasaturi gen 'dorinta de a te auto-depasi', 'traitul dupa principii, nu dupa dorinte', 'invatare continua' etc.
In ultimii doi ani, mai ales, viata mea a luat (in teorie) o indorsatura radicala catre 'mai bine'. Fara nici o exagerare, nu exista un singur lucru pe care sa mi-l fi dorit acum 10 ani, pe care sa nu-l fi obtinut. Chiar si mai recent, acum 5 ani, VISAM efectiv la viata pe care o am in momentul acesta.
Si totusi, viata mea a devenit incet din ce in ce mai insuportabila. Cred ca e printre cele mai mari clichee sa spui ca 'succesul nu-ti aduce fericie', dar cumva am trait asta pe pielea mea.
Uite ce m-a ajutat:
Indiferent ce-mi spuneau ceilalti, aveam mereu sentimentul ca sunt in urma in viata, ca altii imi sunt superiori, desi mi se parea ca eu ma chinui mai mult decat ei. Am stat la un moment dat si mi-am pus doua intrebari: "in ce fel sunt eu diferit de omul oarecare?" si "cum mi s-au schimbat asteptarile in ultimii ani?"
Atunci mi-am dat seama ca, din cauza faptului ca am fost expus non stop la ideile de disciplina, sacrificiu, munca grea etc. am ajuns sa aman mereu fericirea. Tot ce faceam avea ca scop sa-mi asigure o viata mai buna MAI TARZIU. Iar cand acel "mai tarziu" nu aparea, desi eu continuam sa muncesc pentru el, imi schimbam standardele. E putin ciudat, eu am luat cumva lucrurile fix invers fata de ceilalte. Am pornit fiind obsedat de valori, virtute, cunoastere, respect, recorduri, progres, apoi dupa ce mi-am indeplinit toate obiectiele in zona asta am ajuns sa ma intreb daca nu cumva trebuia sa fac ca toti ceilalti si sa-mi pese doar de bani si s3x
Concluzie: momentul cand 'va fi mai bine' nu o sa vina niciodata. Nu e ca nu te accepti pentru ca esti XYZ, sau pentru ca nu ai XYZ, sau pentru ca nu poti sa XYZ la fel ca ceilalti. Si dupa ce vei obtine acele lucruri, tot la fel te vei simti.
Solutie: lupta-te pentru a deveni cine vrei sa fi, dar nu uita sa te bucuri si pe parcurs
Răspunde
Răspunde 
Ordonare:
După relevanţă
Iertarea, iarta-ti tot ce gandesti despre tine si tot ce ai gresit pentru a-ti da voie sa cresti, sa te accepti inseamna sa o faci si cu bune si cu rele.
Răspunde
O metodă ar fi faptul că nu mă mai judec pentru diverse chestii mărunte, nici pentru cele mai importante, poate foarte puțin.Nu mă mai învinovățesc pentru tot ce am făcut prost, știu că am făcut cât am putut.
Legat de fizic, cred că s-a întâmplat pur și simplu. Mai țin o dietă, mai un mers la sală, un masaj, dar mai și mănânc până crăp și zac la filme pentru că mă simt bine.Am zile mai proaste și zile mai bune, iar când una e proastă, îmi aduc aminte că nu e așa mereu, nu disper, ci mă bucur de ceea ce am pe moment.
Nu cred ca am o metoda pentru asa ceva, pur si simplu se intampla. Am si lucruri pe care as vrea sa le schimb la mine, lucruri de care nu sunt multumit dar nu ma stresez prea tare cu ele, o sa le rezolv eu in timp. Tu ce metode folosesti?
Nu se întâmplă, doar nu-s leguma. Mi-a dat statul creier și conștiința. Fac uz de conștiința și analiza propriului eu, și încep sistematic sa ma corectez.
Dar tu, cum ai putea trai știind ca ai,, defecte''încă nereparate? Acceptarea e soluția? Cred și eu, cea mai ieftina și rapida. Eu o vad ca pe un gest de lașitate, lene și slabiciune, în loc sa combați și să-ți îmbunătățești propria ta versiune.
Cheers
Schimbandu-mi ce nu imi place. Iar daca este ceva ce nu pot schimba, schimb mentalitatea in privinta acelui lucru
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
