Cati dintre voi nu va simtiti uneori diferiti? Ca si cand ati veni de pe alta planeta, nimeni nu va intelege, nimeni nu va e alaturi, nu aveti pe nimeni, sunteti singuri si va luptati cu grutatile lumii?! Cati dintre voi?!

Imi place sa ma consinder eroina constiintei mele. Daca e un lucru care il admir la mine e faptul ca nu cer sa fiu inteleasa, nici macar acceptata.Ma doare in basca daca sunt barfita, daca prietenii mei nu mai vorbesc cu mine sau sunt singura.Am fost crescuta sa nu am incredere in nimeni.Raman fidela cultului si am sa raman toata viata mea.Nu ma sperie singuratatea nici fizica nici sufleteasca si cu atat mai putin ma deprima.Pentru mine are un efect revitalizant:ma face sa ma gandesc la greseli si cum sa le indrept

Am sa raspund la intrebarea ta daca imi spui cu ce greutati ale lumii te lupti tu.Asta ca sa vezi unde e problema.

Uneori si eu ma simt exact asa cum ai spus tu, neinteleasa si singura. Nu ca n-as avea prieteni, dar atunci cand am nevoie de ei nu imi sunt aproape. Fiecare cu familia lui si cu problemele lui. De fapt, nu se gasesc prieteni adevarati pe toate drumurile. Sunt lucruri rare! "Prietenul la nevoie se cunoaste", spune un vechi proverb, dar in ziua de azi e greu de gasit. Toata lumea spune ca iti este prietena, dar la o adica, atunci cand e nevoie de ajutor, gasesc tot felul de motive, mai mult sau mai putin reale si se dau la fund. Lumea din ziua de azi e rea si egoista. Se bucura de necazul altuia si se intristeaza pentru bucuria aproapelui. In fata iti da dreptate, iar prin spate te critica de mama focului. Asta-i viata si trebuie s-o luam ca atare, caci altfel ajungem la nebuni. Cu prietenie!

Toti emo!