Am fost si sunt in stare sa fac totul pentru prietenii mei adevarati.insa in momentul in care vezi ca tu ii ajuti si esti alaturi de ei, le deschizi ochii atunci cand gresesc, ii ridica in momentul cand cad...razi si plangi langa ei... iar ei iti intorc spatele si te ranesc...pai nu stiu... dar ramane un gol in tine... un gal care nu poate fi umplut...si ca sa uiti o persoana care ti-a fost prieten adevarat...doar pentru ca a fost plecat 2 ani din oras... mi se pare... absurd...
Revenind la idee sunt in stare sa imi ajut prietenii asa cum ma pricep mai bine...si voi face intotdeauna asta...chiar daca mi se va intoarce iar spatele...
Eu ma consider o prietena adevarata....Eu imi ajut prietenii cu tot ce pot si as face orice sa le fie bine. Si nu numai prietenii, ci imi place sa ajut lumea.
Am incercat sa fiu mereu alaturi de prieteni cand au nevoie. Nu a fost necesar sa fac vreodata un sacrificiu si totul a decurs natural, asa cum si ei mi-au fost sprijin moral cand nu stiam ce sa fac. Tu cum ti-ai ajutat prietenii?
Salutare! Am câţiva prieteni adevăraţi, dar doar cât să-i înumăr pe degetele de la o mână. Ii ajut cât, cum, când pot... după măsura posibilităţilor mele. Şi fac acest lucru nu numai cu ei, ci şi cu ceilalţi oameni care au nevoie de mine. Este o adevărată plăcere să-ţi ajuţi semenii... îţi creşte inima practic... un sentiment minunat... este o dragoste care te învăluie, deoarece vine de la Dumnezeu!
Si eu ajut lumea dar am descoperit un mic amanunt in toata chestia asta de a fi prieten bun si de a ajuta eu am ajutat multi prieteni i-am sustinut si de multe ori am lasat ceva pentru mine ca sa le dau lor dar am observat ca daca dadeam un deget imi lua toata mana si profitau de mine cand aveau nevoie de ajutor asa ca acum sunt prietena cu orice dar nu cum eram inainte
Eu pot fi un prieten adevarat dar nu din pacate nu am persoane pe care sa le pot considera cu adevarat prieteni...