N-a fost usor, dar m-am acceptat pana la urma; spun asta pentru ca m-am nascut cu o fire perfectionista, mereu nemultumita de mine insami sub toate aspectele.Mereu mi se parea, trecand prin primele etape ale vietii, dar mai ales in adolescenta, ba ca suntprea slaba sau prea dolofana, ba prea scunda sau prea inalta, prea vorbareata sau prea tacuta; nimic nu mi se parea perfect la mine.In acelasi timp eram ca o salcie batuta de vant atunci cand venea vorba despre parerea celorlalti; mi-amintesc un episod care astazi ma face sa zambesc:o cititoare asidua de carti fiind eu, imprumutasem o carte groasa de la biblioteca scolii; sa fii fost prin clasa a cincea, si colegii mei, cand m-au vazut cu ea in brate au inceput sa faca glume spunand ca o iau numai ca sa fac impresie. Tin minte si acum ce rusinata am fost ca nu sunt asemenea lor si ca am inapoiat in aceeasi zi cartea necitita.Atat de nesigura eram.Crescand,insa si intelegand ca tinand cont de parerile celorlalti niciodata nu poti fi linistit, ajutandu-ma si invataturile despre firea omeneasca ale unor mari ganditori, incet, incet, personalitatea mea s-a solidificat, ca sa spun asa, mi-am format propria mea conceptie despre lume si viata iar astazi ma consider un om puternic si profund ancorat in mine insami. Pot zambi la eventualele ironii ale altora, pot asculta o parere diferita de-a mea fara a voi s-o accept fara discernere, pot fi rezervata sau insufletita, pot tacea sau vorbi, pot spune ca sunt diferita de ceilalti, fara ca aceasta observatie sa aiba conotatii negative.Cu alte cuvinte ma simt bine in propria mea piele.Stiu sigur ca sunt unica asa cum fiecare dintre noi este, stiu ca sunt diferita in detalii, si aceeasi cu toti semenii mei in esenta. M-am gasit pe mine insami intr-un moment al existentei si, din acea clipa nu m-am mai pierdut niciodata.
Bună.
M-am acceptat de mult cu propria persoană, cu bune și cu rele, cu calități dar și defecte, etc.
Sunt un om.
Pa, pa.
Sa te accepti asa cum esti? tu insuti?(sper ca am inteles bine intrebarea)
Asta depinde de tine. Dece? Pai iti trebuie incredere in tine insuti pentru asta. Ca si cum te uiti in oglinda la tine si incepi sa iti plangi de mila ca nu se va lega nici dracu de tine. Asta pentru ca nu esti stapan pe tine si pe ce esti tu ca persoana. Nu te respecti indeajuns incat sa apreciezi felul tau de a fi si sa mergi cu capul inainte si dand un aer de om cu capul pe umeri si nu aerian. In schimb? Sunt un urat, uite-te si tu, nu ma accept nici eu dar sa ma accepte o fata! Da, gresita ideea. Deece? esti destul cat sa te placa una, sau doua, de ce nu trei?! te plac sau ma plac daca simt sau vad ca sunt stapan pe mine si nu devin ele stapanele mele si profita de inocenta mea ca nu sunt in stare sa imi impun eu propia initiativa.
Da ma accept asa cum sunt pentru ca sunt capabil sa fac ceva pana la capat. Dece? Pentru ca am inceptu sa invat din miile de greseli pe care le-am facut. Asta din cauza ca nu ma simteam in largul meu si nu stiam sa ma apreciez pe mine cum pot fi!
Daca nu te accepti pe tine ca si om, si simti ca esti o povara in propia piele atunci sigur esti spre drumul depresiei...Cred ca sunt zile in viata fiecarui om cand chiar nu sunt destul de luminati sa se accepte pe ei insusine si vad un defect in orce miscare de zi cu zi, ca sa nu mai vorbim ca mereu ne gasim un defect, azi nu imi sta bine parul, am pus un 1 kg.Important e sa te accepti pe tine, sa faci ca fiecare zi sa fie una plina de optimism, pentru ca atunci cand esti fericit sigur esti capabil sa te accepti pe tine, pentru ca cel putin esti impacat cu tine
Daca ma accept pe mine? Bineinteles! De ce sa nu fiu capabila? Sunt o fata frumoasa, inteligenta, am multe calitati, arat bine de ce sa nu ma accept? Stiu sa fac orice am multe vise, am incredere in mine foarte mult si ma iubesc pentru visele mele si pentru ceea ce sunt eu.Chiar nu as vrea sa schimb ceva la mine, sunt perfecta asa, fata fara defecte, si chiar daca am, stiu sa mi le ascund bine, nu sunt vizibile, singurul defect ce ma ingrijoreaza este ca am sufletul prea bun, si cei ce stiu asta, de fapt te ia de prost!
Si asa se intampla tot timpul nu poti schimba asta niciodata!
Eu sunt capabil sa accept ce sunt chiar daca unele parti nu prea imi plac! Dai fundita? Strang fundite. Am 0 fundite,. Sunt nou
Unde am ajunge daca nu ne-am accepta asa cum suntem?
depresii, dezandejde, neincredere, si asa nu ai sa reusesti niciodata nimic.trebuie sa fii puternic, si viata te invata anumit lucruri, printre care si ca trebuie sa fii puternic si ca mai intai trebuie sa te apreciezi tu, apoi ceilalti o sa joace in jurul tau, tu le dai admiratia pentru tine, sa vada ca nu esti un om slab
SweetSacrifice întreabă:
anonim_4396 întreabă:
anonim_4396 întreabă: