Caz real: tanara de16 ani, insarcinata in luna a 9a, naste si isi da copilasul spre adoptie. Mama respectivei adolescente lucreaza in strainatate si si-a lasat fata singura si nesupravegheata. Cine este vinovat?

Sincer, ce mai conteaza? Parintii, societatea, scoala, barbatul care a lasat-o insarcinata, fata care la 15 ani nu stia ca nu e bine sa-si inceapa viata sexuala si ca trebuie sa se protejeze (desi exista suficinete metode de informare), medicii de familie care nu le trimit la ginecolog, prietenele ei care stiau si nu au trimis-o la ginecolog si nici nu au sfatuit-o sa nu isi inceapa activitatea sexuala, ginecologii care nu scriu pe toti peretii ca orice femeie trebuie sa se duca la ginecolog in prima luna de la inceperea vietii sexuale.

Destinul care i-a fost scris sa il duca. Fata nu a fost atenta, a fost naiva. Barbatul pentru ca s-a uit pe ea. Lumea in care traim, pentru ca acum nu iti poti lasa fata de frica sa nu sara pe un baiat. Mama care credea ca altfel nu poate decat sa se duca in strainatate si sa o lase singura. Cu totii au gresit, si din greseala in greseala s-a ajuns aici. Inca o fiinta nevinovata poata sa plateasca. De aceea ar trebui sa ne gandim cum pot afecta pe cei din jur deciziile noastre si sa gandim cu mai mult cap!

Sunt doi vinovati.primul fiind mama deoarece nu si indeplinit datoria de a o creste... a doua fiind tanara deoarece nu s-a protejat si nu s-a gandit bine inainte a se culca cu cineva...

Lipsa de afectiune din copilarie si adolescenta, le fac pe majoritatea tinerelor sa o caute in bratele oricarui baiat care spune ca le iubeste!
Cunosc tinere al caror suflet striga dupa atentie, dragoste, intelegere din partea celor care le-au dat viata dar nu au timp sa se ocupe de educatia si ingrijirea lor personal.
Copii ne cer putine lucruri:dragoste neconditionata si multa atentie! Din pacate unii dintre noi considera ca daca le oferim suficiente resurse financiare ne achitam de datoria fata de ei.Nimic mai gresit! Nimeni nu o sa-i iubeasca, nu o sa-i educe si nu o sa le acorde atentia decare au nevoie mai bine ca noi, cei care le-am dat viata.
Prin urmare in cazul descris de tine, consider ca vina le apartine in totalitate parintilor, care au dat dovada de totala lipsa de responsabilitate.

Vinovat pentru ce anume? Nu prea inteleg ca sint cam redus. Daca l-a nascut si l-a dat spre adoptie eu zic ca situatia a fost gestionata la singe iar despre un simplu act sexual pentru ce sa invinovatim parintii fie ei plecati sau nu?

Asa de usor e de judecat de nu se mai poate. Hai sa fim seriosi, cum mama naibii poti trai in tara asta cinstit daca esti o femeie singura de 40 de ani?
Mama mea a plecat in Italia cand aveam 15 ani; la 16 tata a murit si am ramas cu fratele meu care mi-a lasat mana total libera. Si ce am facut? Nimic. Scoala, chestii banale adolescentine, m-am pregatit de facultate, mi-am facut prieteni, am sperat la mai bine. Tentatii au fost normal, dar eu stiu ca mama si-a distrus 5 ani din viata sa pazeasca niste italieni TOCMAI sa imi fie mie bine si sa pot avea o educatie decenta in ce centru universitar vreau, sa nu fiu lipsita. Si de aceea am vrut sa o fac mandra si sa auda de bine cand vine acasa, nu ca am umblat pe la clinici de avorturi sau ca sunt vreo drogata.
Informatiile legate de viata sexuala sunt pe toate drumurile; se putea fara; la 15 ani tot ai ceva cap.
Si acum ce? Mama nu ar vrea sa fie langa fata ei? Mama mi-a ratat cam cele mai importante momente din vita de adolescenta/ tanara femeie, e doar o voce la telefon. Dar eu ii respect munca si stiu ca ar vrea sa fie aici.
Ok, o fi doar 90% vina fetei, dar asta nu o scuteste de responsabilitate, mai ales ca nu a fost viol din cate inteleg. Viata in Romania nu iti permite sa iti intretii copilul si sa ii oferi educatia meritata asa ca iti sacrifici viata. Cel putin mama asa a facut, iar eu nu pot sa ii reprosez nimic.

Daca mama a plecat in strainate, presupun ca a ramas cu tatal. El probabil a evitat discutiile despre viata sexuala cu fiica sa, dar nu-i asta principala problema.
In clasa a 7-a se face anatomia si sunt destule mijloace prin care fata putea sa se informeze, sa se protejeze.
Un copil la varsta de 16 ani este o povara imensa. Esti in floarea varstei, ai cei mai frumosi ani, dar un copil presupune piederea acestora si pasirea in pragul maturiratii.
Totusi, a procedat gresit. Cum s-ar fi simtit ea sa afle ca este adoptata? Ca traieste alaturi de niste salvatori si ca adevaratii parinti nu si-au asumat consecintele gresilor?
Cred ca acel copil trebuia crescut de mama tinerei, alaturi de ea.
Vinovat? Anturajul.

Fata. Daca la 15 ani ai cap sa decizi sa iti faci de cap, poti si creste un copil. Oamenii nu mai inteleg ce e aia responsabilitate.

Deja faptul e consumat deci nu cred ca are rost sa mai cautam vinovatii...toti au partea lor de vina aparte bietul copil

1. Cei care nu au informat-o că se poate face avort
2. În proporţii egale ea şi prietenul ei că nu s-au protejat
Atât şi nimic mai mult!

@stresu spui,, Viata in Romania nu iti permite sa iti intretii copilul si sa ii oferi educatia meritata asa ca iti sacrifici viata." Da-mi voie sa te contrazic. Daca ar fi asa cum spui ar insemna ca Romania sa fie o tara plina de copii fara parinti. Draga mea sunt parinti care se duc in strainatate si de bine ce o duc uita sa se mai intoarca la copii. Un copil are nevoie de FAMILIE nu de bani cu sacul trimisi din Italia. Ai avut noroc ca esti o fata desteapta si cu capul pe umeri care ti-ai facut mama sa fie mandra de tine. Dar oricat i-ai multumi pentru sacrificiul facut nu cred ca nu ai suferit ca nu e langa tine in momentele importante din viata ta. Sa stii ca nu copiii care stau pe un sac de bani sunt cei mai fericiti si realizati.

@anka Eu nu consider ca am facut ceva special in vreun fel ca nu am luat-o pe campii si cunosc multi care au mers pe acelasi principiu. Nu stiu exact domnisoara in cauza in ce situatie era, dar in general oamenii nu pleaca de bine sa faca sclavie pe plantatia italienilor.
Am avut familie, dar asta e societatea nu mi-a permis sa o pastrez. Nu am stat pe un sac de bani nicidecum, si oricat de greu ar fi fost nu o invinuiesc nici cinci secunde pe mama ca a plecat, ca a facut-o pentru mine. Si nu "am abvut noroc" ca sunt cu capul pe umeri, ci doar am judecat si desi am mai gresit, m-am redresat. Daca mama nu pleca, nu faceam facultate si nu cred ca imi era tare bine.
Daca avea 12 ani fata, da, nu era vina ei ca na era prea mica; dar o viata mai grea nu te scuteste de responsabilitate, ba inca ar trebui sa te invete mai responsabil; eu asa vad.
Oricum degeaba cautam vinovatii; principalul e societatea, care pe de o parte promoveaza la extrem sexualitatea ca sport si prea putin afectiunea si pe de alta parte ca ofera prea putine sanse. Seara buna!