Am nişte aşteptări prea mari că să se îndeplinească, totuşi, pot să sper. Vreau să termin facultatea de limbi străine, după să încerc să ajung pe picioarele mele pentru a-mi găsi un soţ care să nu mă domine din punct de vedere financiar, intelectual cu siguranţă vreau. Nu vreau să fac copii, dar vreau să adopt şi vreau să îmbătrânesc alături de persoana iubită. Is that so much to ask for? . Tu ce aşteptări ai?
Daca imi doresc ca familia mea sa se inteleaga, sa intru la liceu, oare cer prea mult?
Viitorul este un lucru incert, prefer nu am asteptari, pentru ca viitorul iti poate da un sut in fund oricand si sa raman dezamagita. Eu nu traiesc in viitor traiesc in prezent.
Vreau un Asus g751jy și un costum din ăsta http://squirrel.ws/img/suits/gallery/colugo2/1.png
Acum mi-ai aflat secretul, mi-ai răspuns şi prea raţional şi m-ai făcut să-mi fie ruşine cu aşteptările mele :\.
Nu trebuie să îți fie rușine cu așteptările tale. Sunt foarte ok. Nu e un răspuns rațional, ci aparent rațional.
Eşti o persoană aşa echilibrată, cred că intimidezi persoanele. Ştiam că sunt ok aşteptările, dar sună a basm şi prea siropos pentru gusturile mele. Incercam doar să nu fiu singură care nu are aşteptări (P.s Încă nu ştiu la ce facultate o să aplic) .
Aparențele înșală.
Aplică la ce îți place. Ce ți-ar plăcea să faci pe viitor?
Nu am absolut nicio idee, sunt şi la filo, deci opţiunile mele sunt restrânse. Aştept o interventie divină care să îmi ghideze calea . Chiar nu ştiu, îmi e frică să nu o dau în bară.
Sa termin facultatea, sa termin masterul, sa termin specializarea, sa imi gasesc de lucru in domeniul in care studiez, sa fiu buna in ceea ce fac, sa imi perfectionez franceza, sa fac un copil si eventual sa il adopt pe al doilea, sa iau lectii de pian si sa trec usor peste criza varstei mijlocii. Si bineinteles sa fiu sanatoasa ca sa le pot face pe toate.
Asa este si din pacate de cele mai multe ori este doar o banuiala. Pana nu ajungi sa traiesti alegerea pe care ai facut-o este foarte greu sa iti dai seama daca alegerea respectiva este potrivita sau nu pentru tine. Eu, cam jumatate din copilarie mi-am trait-o fiind convinsa ca vreau sa fac ceva anume, asa ca dupa trei ani de zile in care am studiat si am lucrat in domeniul respectiv nu a fost foarte placut sa descopar ca nu era ceea ce imi doream sa fac. Cred ca a fost unul dintre cele mai neplacute momente din viata mea. Dar, mai bine mai devreme decat mai tarziu. Asa ca daca te razgandesti nu este capat de lume, atat timp cat nu o faci la vreo 40 de ani.
Sa am o slujba plictisitoare si platita decent.
Sa am un apartament.
Sa imi permit sa ies de cateva ori pe saptamana la un pahar de ceva, poate sa am si o aventura de-o noapte.
Stii tu, viata tipica de burlac care nu are mari asteptari de la viata.
litere123 întreabă:
anonim_4396 întreabă: