In primul rand m-as simti rau.
Dar imi voi continua viata si le voi multumi parintilor adoptivi ca mau crescut ca pe propiul lor fiu.
As fi curioasa sa aflu cat mai mult despre acest subiect. de unde m-au luat, ce au facut etc.Si atata timp cat parintii care m-au adoptat ma iubesc mult nu ar fi mare tragedie!
Cred ca prima reactie ar fi sa plang. Apoi ma gandesc ce ar trebui sa fac in continuare. In primul rand sa le multumesc parintilor adoptivi ca m-au luat de unde ma lasasera parintii naturali, ca au avut grija de mine, ca m-au crescut, ca mi-au oferit ce au avut mai bun, ca au muncit pentru ca eu sa ajung cineva, sa primesc educatie ca orice copil normal...si mai ales ca au avut un suflet atat de mare incat au mai facut loc unui alt suflet abandonat, un suflet de copil.
Cat despre parintii naturali... odata si odata viata tot ne va pune fata in fata (daca traiesc, desigur). Pana atunci o sa le fiu recunoscatoare pentru ca m-au lasat sa traiesc. Nu am de unde sa stiu motivele pentru care m-au abandonat, dar voi incerca sa ii inteleg si sa ii respect. De iubit...sau de iertat... e greu. Nu poti iubi 2 necunoscuti. Pentru ca asta sunt ei pentru mine: necunoscuti.
Si apoi...parinte e cel care te creste. Iubeste-l si respecta-l!
Depinde... daca cei naturali au bani mai multi mas intoarce la ei... daca nu raman aici
M-as simti prost...
s vrea sa ii cunosc pe parintii mei adevarati si sa stiu din ce motive azm fost abandonata...
poate ca ia-s ierta daca ar fi un motiv bun daca nu...
Le-as multumi parintilor mei care ma-au cescut...
Dar nu cred ca sunt abandonata pentru. ca seaman bine cu parinti mei
Nimic, in fond ei m-au crescut. Nu as vrea sa ii vad pe cei naturali pentru ca m-au parasit
Cred ca as plinge mult...pe urma iash intreba pe parintii care mau adoptat daca stiu ceva de parintii mei adevarati, sh cine sunt ei.sh cred ca leash multumi enorm de mult parintilor care mau adoptat ca au avut atita grija de mine.sh ca ma iubesc ca pe propriul lor copil...
As fi dezamagita in primul rand. apoi as incepe sa ma "documentez" despre cei naturali (cine sunt, motivele pentru care m-au dat spre adoptie) si probabil m-as simti mai aproape de cei adoptivi
Asta e parerea mea. Oricum cred ca-i foarte aiurea sa afli intr-o zi ca nu esti cine crezi tu ca esti de fapt
As multumi parintilor adoptivi ca m-au salvat de la o viata de chin in orfelinat. Le-as fi recunoscatoare si i-as iubi si mai mult pentru ca au facut pentru mine, o straina, ceea ce nu au facut cei care mi-au dat viata. Dintr-o straina abandonata si nefericita, am devenit copilul lor iubit.
LisaJulie întreabă: