Depinde despre ce vorbim.
Dupa mine, degeaba e 50% frumos daca-ti blestemi zilele in momentele in care e 50% urat.
Cel mai adesea, asta e un echilibru de moment, iar daca-l tolerezi si il accepti, in timp raportul se va schimba, nu va mai fi doar 50% frumos, si 50% urat, va fi 25% frumos, si 75% urat, si asta se poate schimba si in mai rau.
Oare merita sa-ti irosesti o parte din viata pentru o persoana care nu te apreciaza, pentru un loc de munca la care esti exploatat?
Nu cred.
Genul asta de "balans" e nociv.
Daca primesti prea mult rau, vei ajunge sa vezi bine si in cel mai mic rau.
Dar aia e, oamenii sunt mai masochisti de fel, cel mai adesea inghit mai multe rahaturi decat ar trebui, si asa se duce toata societatea de rapa.
Adic serios, ai accepta sa ai un job, prost platit, la care faci ore suplimentare, fara concediu, doar pentru ca iti asiguri traiul, si il ai pe viata?
Ai face un asemenea compromis?
Nu cred.
Dar daca-l faci, vei ajunge sa te complaci in situatia, sa-ti spui ca e ok, ca merge si asa, exact cum spui tu, acel 50-50, dar, in schimb, daca ai alege sa vezi si cum e sa ai parte doar de frumos, ai putea ajunge sa realizezi, ca acel 50-50 pe care-l aveai, era mai mult o iluzie, si ca, in realitate, era predominant suferinta, iar de la atata suferinta, cand aveai parte de normalitate, ai considera-o ca e deja frumos.
Ba aveam. Tu nu aveai. Pițiponc culturist.
Mi-am schimbat și look-ul si am și revenit iar la cel de dinainte. Ai pierdut multe, bătrânule
Recuperez mai pitipoanca grasa . I've got nothing but time
Cam ambigua exprimarea ta Cat time? Iar cate doua săptămâni? If you know what I mean
Pufuleticusare întreabă: