Dupa cum spunea Cioran :"Nu merită să te sinucizi, deoarece o faci întotdeauna prea târziu"
Sinucigasul e un erou in propria minte si un las in mintea celorlalti.Ma determina sa nu ma sinucid faptul ca nu sunt singurul care are astfel de ganduri sumbre,faptul ca altii duc o viata mult mai grea si nu se plang si duc lupta pana la capat si in plus faptul ca sunt atatea lucruri de facut,nu am calarit un elefant, nu am vazut extraordinarele piramide, nu m-am dat cu parapanta, nu am vazut nici 0, 0000001% din ce are acest Univers de oferit.De ce sa ma sinucid? Sa imi satisfac ego-ul? O porcarie,daca fac cancer sau diabet vreau sa fiu urmatorul mare profet dupa IIsus si sa arunce lumea cu flori in mine,si daca nu,poate scriu o carte ca J.K Rowling despre ce minuni vad cand visez si jumatate de glob sa vada ce aveam in minte.
Te determina sa te sinucizi slabiciunile si demonii pe numele lor:depresia,anxietatea,regretul,mandria,egosimul,falsitatea,scarba. Oricine traieste duce o lupta interioara si chiar daca nu face nimic remarcabil toata viata,pentru mine tot un luptator e.
Desigur ca exista cazuri in care presiunea depaseste toate cotele precum a fost cazul lui Chester Bennington de la Linkin Park care desi avea tot ce isi dorea,faima,bani, familie, a renuntat pentru ca obosise sa lupte.
Lupta, asta spun tuturor, lupta lupta lupta.cu tine insuti nu cu altii.
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Frica de ce este dupa moarte? Ce se va intampla cu noi? Daca nu ne iasa tentativa si ajungem o leguma?
Are multe hibe si sinuciderea asta, poate merge rau in multe feluri.
Credinta si familia este o frana puternica. Rugaciunea ajuta foarte mult, te mentine pe linia de plutire. Ce am fi fost fara Dumnezeu?
Răspunde
In special dori ta de a trai si a realiza ceva. Daca nu ai o astfel de dorinta atunci gandeste-te ca cineva va suferi din cauza ta. Gandeste-te si o sa-ri dai seama.
Simplu, faptul ca acel om mai are si bune si deci doreste sa se repete la infinit acele perioade, are pentru ce trai. Ne sinucidem cand motoarele sunt total pe off, cand totul e o suferinta mai mica sau mai mare tot timpul, fie fizica, fie sufleteasca. De aia 90 % din suiciduri au loc in depresie, caci in depresie motoarele pot fi in totalitate pe off, iti fura complet orice bucurie, zambet, placere, confort psihic.
In mod normal nu se prea intampla asa.
Te poti bucura fie si ca vezi un film sau bei o cafea uitandu-te la cerul liber.
Daca e omu destept si stie ca, cu trat isi revine e bine, daca e prost, nu intelege ca depresia face asta si ca e totul o capcana si se va rezolva, deci se sinucide ca prostul aiurea.
Sigur daca depresiile nu-s tratabile orice ar incerca, mda, atunci e de inteles si aia este.
Aia cu frica de moarte face parte din anxietate mascata, si daca mor ce? Care e treaba? Se rupe firu si gata, ce mai cont ce e cu mine dupa, sau ce nu e? Si daca e sau nu, daca aici nu mai pot suporta, nu mai stau sa ma gandesc ce si cum.
Cand iti permiti sa te gandesti, deja nu ai asa mari probleme si deci nu e cazul de suicit.
La mine de ex dorinta de a trai este direct proportionala cu calitatea vietii, asa mi se pare si normal. Iar aurolacii sunt putin maso de le place asa la infinit in mizerie. Sau de aia se drogheaza tocmai sa le fie fals bine.
Nevoia de a iesi din poblema. Moartea, e scaparea cand viata nu e placuta. Te nasti iar, dar ei nu te vor mai recunoaste, e mai complicat.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
