Ce ar trebui sa faca un om care toata viata lui a visat sa faca un lucru anume dar niciodata n-a avut sansa sa o faca si traieste si cu regretu ca n-a facut-o si nu numai ca traieste cu regretu ca n-a facut-o dar n-a facut=o si din cauza altora nu din cauza lui adica cumva nu e regretul actiunilor lui(Da de mine e vorba).Cum trece peste? Ca eu chiar nu pot trece peste ma enerveaza faptul ca nu fac ce am visat toata viata si am trecut prin o gramada de rahaturi si simt ca am trecut degeaba, aici incluzand bullyng la scoala si acasa numai certuri.La dracu am doar 20 de ani si deja ma simt obosit nu mai suport sa ma gandesc ca am trecut prin rahaturile astea si nici macar nu fac ce mi-am dorit singuru lucru pe care l-am cerut.Stiu ca poate o sa spuneti cliseu ala cu niciodata nu e tarziu stiu dar la sport e tarziu.Sunt si genul ala care sunt foarte competitiv si singura sansa sa mai fac chestia asta ar fi sa o fac prin ultimele comune sau ceva de genu si pare un sacrificiu prea mare sa pierd iar timp sa simt ca e o speranta ca asa am simtit 8 ani ca e speranta sa fac aia dar niciodata n-a fost..singuru lucru care m-a impiedicat a fost taica-meo care e un om de tot cacatu..stiu ca poate o sa spuneti ca nu stii tu de ce a facut-o poate nu avea bani, gresit nu ca avea bani ca, castiga peste media tarii DAR pur si simplu n-a vrut pentru ca a vrut sa ajung ca toata lumea un ratat cu un **** de facultate ca sa am cacatu ala de siguranta ca nu mor de foame, la dracu nu ma ajuta cu nimic sa am siguranta ca nu mor de foame daca sunt trist ca nu fac ce imi place si ma frustreaza foarte tare ca si-a permis sa aleaga in locul meu.

Îți înțelegeam postarea pana intr-un punct.Adica știu cum e sa nu faci ceia ce îți dorești din cauza unei alegeri proaste, a conjuncturii sau chiar din cauza cuiva.Lucuri de genul se intampla în viata și chiar dacă suna dureros pentru a putea trece peste trebuie sa eliminam pe rand din lucurile ce ne afectează psihic și sufletește.

Tu te referi ca nu ai făcut un sport anume.Ti-ai dorit atât de tare sa faci un sport, nu l-ai făcut și acum regreți.Dar întrebările sunt: Cum puteai tu practica acel sport? Prin cine?
Ca dacă era la școală și te puteai înscrie, sau era intr-un club unde lua minori talentați, nu cred ca aveai nevoie neapărat de aprobarea alor tai, cel puțin pana nu erai suficient de mare și bun sa trebuiască sa mergi în cantonamente sau ceva.Plus ca puteai sa faci și facultate în paralel, ca doar nu mergeai cu lunile în Barcelona sa joci pentru ei, jucai pentru juniori în orașul tău.
Dacă tu gândești asa din start, si elimini vinovații cumva îți mai eliberezi din frustrare și ura.

Pe urma, nu trebuie sa te gândești neapărat la facultate ca la ceva rău ce nu te va ajuta.Ca nici fotbalul nu e pe veci. Daca stăteai la echipa orașului pe o perioada de timp și salar minim, iar după nu te mai lua ca ești bătrân sau te-ai accidentat, nu aveai nevoie de o alta sursa de venit? Sau crezi ca poți de la 20 și un pic de ani sa trăiești din ce strangi la o echipa de liga a 4-a în câțiva ani?
Acum nu vreau sa te superi pe mine, ca poate ești talentat in ce ai vrut sa faci, sau nu e vorba de fotbal.Si te susțin și aprob legat de faptul ca e ceva frumos sa faci ceia ce îți place și chiar bănos dacă te descurci.Dar în sporturi și lucuri de genul nu poți sa te bazezi ca asta o sa faci toată viata, trebuie cumva sa mai ai și ceva de rezerva cum ar fi o școală.
Uite Cătălin Moroșanu spre exemplu a terminat facultatea de drept deși practica un sport.La baza e avocat.Iar dacă mai cauți sportivi,sunt sigura ca majoritatea au școală sau chiar facultate intr-un alt domeniu pentru mai târziu sau în caz ca.

Actorii spre exemplu,ca bănuiesc ca știi și tu actori vechi de la noi ce s-au axat doar pe actorie și au ajuns sa cerșească după ce nu au mai prins rol.Dar în schimb astea mai noi, au făcut facultate de psihologie, au făcut contracte cu televiziunile, s-au făcut regizori, întocmai pentru a avea o rezerva și o siguranță asa de rahat cum o fi ea.
Nu mai fiți copii.