Depinde de greşeală şi de om. Dar, dacă nu e doar percepţia mea de vină (că şi greşeala e o chestie relativă şi subiectivă), în primul rând, să vrea să nu o mai facă, dacă ar fi putut să dea timpul înapoi. Ai fi uimită cât de rar se întâmplă acest lucru în rândul oamenilor.
Sa isi ceara scuze si sa simt sinceritatea in vorbele lui. Daca face asta, pot sa iert aproape orice.
Sa-si recunoasca vina si sa-mi arate ca a gresit,, dar depinde ce face, ca nu pot ierta orice. Daca face ceva grav, nu as putea sa iert atat de usor, oi fi eu bun si etc, dar nu iert chiar atat de usor.
Depinde de greşeală. Uneori doar să îi pară sincer rău şi să îşi ceară scuze, alteori orice ar face nu mă va putea determina să îl tratez ca înainte, deşi i-aş ierta greşeala.
Sa imi arate ca ii pare rau cu adevărat, degeaba îmi spune de 100 de ori ca ii pare rău, cat timp stiu ca nu e adevarat. Gestul acela de vinovatie si tristețe e de ajuns in cazul in care nu e o greșeală uriașă.
Sunt o persoana destul de intelegatoare si totodata iertatoare, deci trebuie sa iti ceri iertare si totodata sa încerci sa nu mai faci acea greseala...