Ce carti religioase sunt mai importante decat mahabharata si ce anume le-a facut sa fie?

Mahabharata este o epopee veche indiană în cazul în care principalele învârtește în jurul poveste două ramuri ale unei familii - cel Pandavas și Kauravas - care, în Kurukshetra război, lupta pentru tronul Hastinapura. Împletite în această narațiune sunt mai multe povești mai mici despre oameni morți sau vii și discursuri filosofice. Krishna -Dwaipayan Vyasa, el însuși un personaj din epopee, l-a compus; după cum, conform tradiției, el a dictat versurile și Ganeshale-a notat. La 100.000 de versuri, este cel mai lung poem epic scris vreodată, despre care se crede că a fost compus în secolul al IV-lea î.Hr. sau mai devreme. Evenimentele din epopee se desfășoară în subcontinentul indian și în zonele înconjurătoare. A fost povestită pentru prima dată de un student al lui Vyasa la un sacrificiu de șarpe al strănepotului unuia dintre personajele majore ale poveștii. Incluzând în interiorul său Bhagavad Gita, Mahabharata este unul dintre cele mai importante texte ale literaturii indiene antice, într-adevăr mondiale.

Preludiul
Shantanu, împăratul Hastinapur, a fost căsătorit cu Ganga (personificare a Gange ), cu care a avut un fiu numit Devavrat. Câțiva ani mai târziu, când Devavrat a crescut pentru a fi un prinț împlinit, Shantanu s-a îndrăgostit de Satyavati. Tatăl ei a refuzat să o lase să se căsătorească cu regele, cu excepția cazului în care regele a promis că fiul și descendenții lui Satyavati vor moșteni tronul. Nedorind să-i refuze lui Devavrat drepturile sale, Shantanu a refuzat să facă acest lucru, dar prințul, la aflarea problemei, a călătorit la casa lui Satyavati, a jurat să renunțe la tron ​​și să rămână celibat pe tot parcursul vieții sale. Prințul l-a luat apoi pe Satyavati acasă la palatastfel încât regele, tatăl său, să se poată căsători cu ea. Datorită jurământului teribil pe care îl făcuse în acea zi, Devavrat a ajuns să fie cunoscut sub numele de Bheeshm. Shantanu a fost atât de mulțumit de fiul său, încât i-a acordat lui Devavrat avantajul alegerii timpului morții sale.

În timp, Shantanu și Satyavati au avut doi fii. La scurt timp după aceea, Shantanu a murit. Fiii lui Satyavati fiind încă minori, treburile regatului erau conduse de Bheeshm și Satyavati. Când acești fii au ajuns la maturitate, cel mai mare murise într-o luptă cu niște gandharva (ființe cerești), astfel încât fiul mai mic, Vichitravirya, a fost înscăunat. Bheeshm a răpit apoi cele trei prințese ale unui regat vecin și le-a adus la Hastinapur pentru a fi căsătorite cu Vichitravirya. Cea mai mare dintre aceste prințese a declarat că era îndrăgostită de altcineva, așa că a fost lăsată să plece; celelalte două prințese erau căsătorite cu Vichitravirya care a murit la scurt timp după aceea, fără copii.

DHRITARASHTRA ERA CEL MAI PUTERNIC DINTRE TOȚI PRINȚII DIN ȚARĂ, PANDU ERA PRICEPUT ÎN RĂZBOI ȘI TIR CU ARCUL ȘI VIDUR CUNOȘTEA TOATE RAMURILE ÎNVĂȚĂRII, POLITICII ȘI CAPACITĂȚII DE STAT.
Dhritarashtra, Pandu & Vidur
Pentru ca linia familiei să nu dispară, Satyavati și-a chemat fiul, Vyasa, pentru a impregna cele două regine. Vyasa se născuse lui Satyavati dintr-un mare înțelept numit Parashar înainte de căsătoria ei cu Shantanu. Conform legilor din acea vreme, un copil născut de o mamă necăsătorită a fost considerat fiul vitreg al soțului mamei; după acest semn, Vyasa ar putea fi considerat fiul lui Shantanu și ar putea fi folosit pentru a perpetua clanul Kuru care a condus Hastinapur. Astfel, de către Niyogobicei, cele două regine aveau fiecare un fiu al lui Vyasa: reginei mai mari i s-a născut un fiu orb numit Dhritarashtra, iar celei mai tinere i s-a născut un fiu altfel sănătos, dar extrem de palid, numit Pandu. Pentru o femeie de serviciu a acestor regine s-a născut un fiu al lui Vyasa numit Vidur. Bheeshm a crescut cu grijă acești trei băieți. Dhritarashtra a devenit cel mai puternic dintre toți prinții din țară, Pandu era extrem de priceput în război și tir cu arcul, iar Vidur cunoștea toate ramurile învățării, politicii și capacității de stat.

Cu băieții crescuți, era timpul să umple tronul gol al lui Hastinapur. Dhritarashtra, cel mai în vârstă, a fost ocolit, deoarece legile interziceau unei persoane cu handicap să fie rege. Pandu, în schimb, a fost încoronat. Bheeshm a negociat căsătoria lui Dhritarashtra cu Gandhari, iar Pandu cu Kunti și Madri. Pandu a extins regatul cucerind zonele înconjurătoare și a adus un pradă considerabilă de război. Cu lucrurile care funcționau fără probleme în țară și cu casetele pline, Pandu l-a rugat pe fratele său mai mare să aibă grijă de treburile statului și s-a retras în păduri cu cele două soții pentru un timp liber.

Kauravas și PAndavas
Câțiva ani mai târziu, Kunti s-a întors la Hastinapur. Cu ea erau cinci băieți mici și trupurile lui Pandu și Madri. Cei cinci băieți erau fiii lui Pandu, născuți de cele două soții ale sale prin obiceiul Niyog de la zei: cel mai mare s-a născut din Dharma, al doilea din Vayu, al treilea din Indra și cel mai tânăr - gemeni - al Ashvinilor. Între timp, și Dhritarashtra și Gandhari au avut copii proprii: 100 de fii și o fiică. Bătrânii Kuru au efectuat ultimele rituri pentru Pandu și Madri, iar Kunti și copiii au fost întâmpinați în palat.

Pandavas
Pandavas
de Bob King (CC BY)
Toți cei 105 prinți au fost apoi încredințați în grija unui profesor: Kripa la început și, în plus, Drona mai târziu. Școala Drona de la Hastinapur a atras alți câțiva băieți; Karna, din clanul Suta, era un astfel de băiat. Aici s-au dezvoltat rapid ostilitățile între fiii lui Dhritarashtra (numiți colectiv Kauravas, patronimicul strămoșului lor Kuru) și fiii lui Pandu (numiți colectiv Pandavas, patronimic al tatălui lor).

Duryodhana, cel mai mare Kaurava, a încercat - și nu a reușit - să-l otrăvească pe Bheem, al doilea Pandava. Karna, din cauza rivalității sale cu tirul cu arcul cu al treilea Pandava, Arjuna, s-a aliat cu Duryodhan. În timp, prinții au învățat tot ce au putut de la profesorii lor, iar bătrânii Kuru au decis să organizeze o expoziție publică a abilităților prinților. În timpul acestei expoziții, cetățenii au devenit clar conștienți de ostilitățile dintre cele două ramuri ale familiei regale: Duryodhan și Bheem au avut o luptă buzdugan care a trebuit oprită înainte ca lucrurile să devină urâte, Karna - neinvitat, deoarece el nu era un prinț Kuru. - l-a provocat pe Arjuna, a fost insultat din cauza nașterii sale non-regale și a fost încoronat rege al unui stat vasal pe loc de Duryodhan. De asemenea, în această perioadă au început să se ridice întrebări despre ocuparea tronului de către Dhritarashtra, întrucât el ar fi trebuit să o dețină doar în încredere pentru Pandu, regele încoronat. Pentru a păstra pacea în tărâm, Dhritarashtra a declarat cel mai mare Pandava, Yudhishthir,

Arborele genealogic Kuru
Arborele genealogic Kuru
de Anindita Basu (CC BY-NC-SA)
Primul exilat
Fiind prințul moștenitor al lui Yudhishthir și popularitatea în creștere a acestuia cu cetățenii a fost extrem de dezgustătoare pentru Duryodhan, care s-a văzut pe sine drept moștenitor de drept, de vreme ce tatăl său era de facto.rege. El a complotat pentru a scăpa de Pandava. Aceasta a făcut-o făcând ca tatăl său să-i trimită pe Pandava și Kunti într-un oraș din apropiere, sub pretextul unui târg care a avut loc acolo. Palatul în care urmau să stea Pandava în acel oraș a fost construit de un agent al lui Duryodhan; palatul a fost realizat în întregime din materiale inflamabile, deoarece planul era de a arde palatul - împreună cu Pandavas și Kunti - odată ce s-au instalat. Pandava, totuși, au fost alertați de acest fapt de către celălalt unchi al lor, Vidur, și avea pregătit un contraplan; au săpat un tunel de evacuare sub camerele lor. Într-o seară, Pandavii au dat un ospăț uriaș la care au venit toți locuitorii orașului. La acea sărbătoare, o femeie din pădure și cei cinci fii ai ei s-au trezit atât de bine hrăniți și de beți încât nu mai puteau merge drept; au leșinat pe podeaua holului. Chiar în noaptea aceea, Pandavii au dat foc palatului și au scăpat prin tunel. Când flăcările s-au stins, oamenii din oraș au descoperit oasele femeii din pădure și ale băieților ei și i-au confundat cu Kunti și Pandavas. Duryodhan credea că planul său reușise și că lumea era liberă de Pandava.

Arjuna & Draupadi
Între timp, Pandavas și Kunti s-au ascuns, mutându-se dintr-un loc în altul și trecându-se ca o familie săracă de bramini. Căutau adăpost cu un sătean pentru câteva săptămâni, prinții ieșeau zilnic să cerșească mâncare, se întorceau seara și predau câștigurile zilei lui Kunti, care împărțea mâncarea în două: o jumătate era pentru omul puternic Bheem. iar cealaltă jumătate a fost împărtășită de ceilalți. În timpul acestor rătăciri, Bheem a ucis doi demoni, s-a căsătorit cu o demonică și a avut un copil demon numit Ghatotkach. Au auzit apoi despre organizarea unui swayamvar (o ceremonie pentru alegerea unui pretendent) pentru prințesa lui Panchal și s-au dus la Panchal pentru a vedea festivitățile. Conform practicii lor, și-au părăsit mama acasă și au plecat spre pomană: au ajuns la swayamvarsală în care regele dădea lucruri cel mai generos căutătorilor de pomană. Frații s-au așezat în hol pentru a urmări distracția: prințesa Draupadi, născută din foc, era renumită pentru frumusețea ei și fiecare prinț din fiecare țară, de câțiva kilometri, venise la swayamvar, sperând să-i câștige mâna. Condițiile swayamvarerau dificile: un stâlp lung de pe sol avea o armament circular care se învârtea în vârful său. Pe acest disc în mișcare era atașat un pește. În partea de jos a stâlpului era o urnă superficială de apă. O persoană a trebuit să privească în jos în această oglindă de apă, să folosească arcul și cinci săgeți care au fost furnizate și să străpungă peștele care se învârte deasupra. Au fost permise cinci încercări. Era evident că doar un arcaș extrem de priceput, cum ar fi Arjuna, presupusa moarte, ar putea trece testul.


Arjuna la Draupadi Swayamvar
Arjuna at the Draupadi Swayamvar
by Charles Haynes (CC BY-SA)
One by one, the kings and princes tried to shoot the fish, and failed. Some could not even lift the bow; some could not string it. The Kauravas and Karna were also present. Karna picked up the bow and strung it in a moment, but was prevented from taking aim when Draupadi declared she would not marry anyone from the Suta clan. After every one of the royals had failed, Arjuna, the third Pandava, stepped up to the pole, picked up the bow, strung it, affixed all of the five arrows to it, looked down into the water, aimed, shot, and pierced the fish's eye with all of the five arrows in a single attempt. Arjuna had won Draupadi's hand.

The Pandava brothers, still in the guise of poor brahmins, took Draupadi back to the hut they were staying at and shouted for Kunti, "Ma, Ma, come and see what we've brought back today." Kunti, saying, "Whatever it is, share it among yourselves", came out of the hut, saw that it wasn't alms but the most beautiful woman she had ever set her eyes on, and stood stock still as the import of her words sank in on everybody present.

Meanwhile, Draupadi's twin Dhrishtadyumna, unhappy that his royal sister should be married off to a poor commoner, had secretly followed the Pandavas back to their hut. Also following them secretly was a dark prince and his fair brother - Krishna and Balaram of the Yadava clan - who had suspected that the unknown archer could be none other than Arjuna, who had been presumed dead at the palace-burning incident several months ago. These princes were related to the Pandavas - their father was Kunti's brother - but they had never met before. By design or happenstance, Vyasa also arrived at the scene at this point and the Pandava hut was alive for a while with happy cries of meetings and reunions. To keep Kunti's words, it was decided that Draupadi would be the common wife of all of the five Pandavas. Her brother, Dhrishtadyumna, and her father, the king Drupad, were reluctant with this unusual arrangement but were talked around to it by Vyasa and Yudhishthir.

Locuri în Mahabharata
Places in the Mahabharata
by Anindita Basu (CC BY-NC-SA)
Indraprastha & the dice game
After the wedding ceremonies at Panchal were over, the Hastinapur palace invited the Pandavas and their bride back. Dhritarashtra made a great show of happiness on discovering that the Pandavas were alive after all, and he partitioned the kingdom, giving them a huge tract of barren land to settle in and rule over. The Pandavas transformed this land into a paradise. Yudhishthir was crowned there, and he performed a sacrifice that involved all of the kings of the land to accept - either voluntarily or by force - his suzerainty. The new kingdom, Indraprastha, prospered.

Meanwhile, the Pandavas had entered into an agreement among themselves regarding Draupadi: she was to be wife of each Pandava, by turn, for a year. If any Pandava was to enter the room where she was present with her husband-of-that-year, that Pandava was to be exiled for 12 years. It so happened that once Draupadi and Yudhishthir, her husband of that year, were present in the armoury when Arjuna entered it to take his bow and arrows. Consequently, he went off in exile during which he toured the entire country, down to its southernmost tip, and married three princesses he met along the way.

The prosperity of Indraprastha and the power of the Pandavas was not something that Duryodhan liked. He invited Yudhisthir to a dice game and got his uncle, Shakuni, to play on his (Duryodhan's) behalf. Shakuni was an accomplished player; Yudhishthir staked - and lost - step by step his entire wealth, his kingdom, his brothers, himself, and Draupadi. Draupadi was dragged into the dice hall and insulted. There was an attempt to disrobe her, and Bheem lost his temper and vowed to kill each and every one of the Kauravas. Things came to such a boil that Dhritarashtra intervened unwillingly, gave the kingdom and their freedom back to the Pandavas and Draupadi, and set them off back to Indraprastha. This angered Duryodhan, who talked his father around, and invited Yudhishthir to another dice game. This time, the condition was that the loser would go on a 12-year exile followed by a year of life incognito. If they were to be discovered during this incognito period, the loser would have to repeat the 12+1 cycle. The dice game was played. Yudhishthir lost again.

Draupadi Umilit, Mahabharata
Draupadi Humiliated, Mahabharata
by Basholi School (Public Domain)
The second exile
For this exile, the Pandavas left their ageing mother Kunti behind at Hastinapur, in Vidur's place. They lived in forests, hunted game, and visited holy spots. At around this time, Yudhishthir asked Arjuna to go to the heavens in quest of celestial weapons because, by now, it was apparent that their kingdom would not be returned to them peacefully after the exile and that they would have to fight for it. Arjuna did so, and not only did he learn the techniques of several divine weapons from the gods, he also learnt how to sing and dance from the gandharvas.

After 12 years, the Pandavas went incognito for a year. During this one-year period, they lived in the Virat kingdom. Yudhishthir took up employment as a king's counsellor, Bheem worked in the royal kitchens, Arjuna turned himself into a eunuch and taught the palace maidens how to sing and dance, the twins worked at the royal stables, and Draupadi became a handmaiden to the queen. At the end of the incognito period - during which they were not discovered despite Duryodhan's best efforts - the Pandavas revealed themselves. The Virat king was overwhelmed; he offered his daughter in marriage to Arjuna but he declined since he had been her dance teacher the past year and students were akin to children. The princess was married, instead, to Arjuna's son Abhimanyu.

At this wedding ceremony, a large number of Pandava allies gathered to draw out a war strategy. Meanwhile, emissaries had been sent to Hastinapur to demand Indraprastha back but the missions had failed. Krishna himself went on a peace mission and failed. Duryodhan refused to give away as much land as was covered by the point of a needle, let alone the five villages proposed by the peace missions. The Kauravas also gathered their allies around them, and even broke away a key Pandava ally - the maternal uncle of the Pandava twins - by trickery. War became inevitable.

Arjuna în timpul bătăliei de la Kurukshetra
Arjuna During the Battle of Kurukshetra
by Unknown (Public Domain)
The Kurukshetra war & aftermath
Just before the war bugle was sounded, Arjuna saw arrayed before him his relatives: his great-grandfather Bheeshm who had practically brought him up, his teachers Kripa and Drona, his brothers the Kauravas, and, for a moment, his resolution wavered. Krishna, the warrior par excellence, had given up arms for this war and had elected to be Arjuna's charioteer. To him Arjuna said, "Take me back, Krishna. I can't kill these people. They're my father, my brothers, my teachers, my uncles, my sons. What good is a kingdom that's gained at the cost of their lives?" Then followed a philosophical discourse that has today become a separate book on its own - the Bhagavad Gita. Krishna explained the impermanence of life to Arjuna, and the importance of doing one's duty and of sticking to the right path. Arjuna picked up his bow again.

सुखदुखे समे कृत्वा लाभालाभौ जयाजयौ। ततो युद्धाय युज्यस्व नैवं पापमवाप्स्यप्ति।। If you proceed to war treating equally joy and sorrow, gain and loss, victory and defeat, you do not sin. [2.38]
कर्मण्येवाधिकारस्ते मा फलेषु कदाचन । मा कर्मफलहेतुर्भूर्मा ते सङ्गोऽस्त्वकर्मणि ॥ You have a right only to work; you have no claim to the fruits thereof. Do not let an expected result dictate your actions; do not sit idle either. [2.47]
The battle raged for 18 days. The army totalled 18 akshauhinis, 7 on the Panadava side and 11 on the Kaurava (1 akshauhini = 21, 870 chariots + 21, 870 elephants + 65, 610 horses + 109, 350 soldiers on foot). Casualties on both sides were high. When it all ended, the Pandavas had won the war but lost almost everyone they held dear. Duryodhan and all of the Kauravas had died, as had all of the menfolk of Draupadi's family, including all of her sons by the Pandavas. The now-dead Karna was revealed to be a son of Kunti's from before her marriage to Pandu, and thus, the eldest Pandava and the rightful heir to the throne. The grand old man, Bheeshm, lay dying; their teacher Drona was dead as were several kinsfolk related to them either by blood or by marriage. In about 18 days, the entire country lost almost three generations of its men. It was a war not seen on a scale before, it was the Great Indian war, the Maha-bharat.

After the war, Yudhishthir became king of Hastinapur and Indraprastha. The Pandavas ruled for 36 years, after which they abdicated in favour of Abhimanyu's son, Parikshit. The Pandavas and Draupadi proceeded on foot to the Himalayas, intending to live out their last days climbing the slopes heavenwards. One by one, they fell on this last journey and their spirits ascended to the heavens. Years later, Parikshit's son succeeded his father as king. He held a big sacrifice, at which this entire story was recited for the first time by a disciple of Vyasa called Vaishampayan.

legacy
Since that time, this story has been retold countless times, expanded upon, and retold again. The Mahabharata remains popular to this day in India. It has been adapted and recast in contemporary mode in several films and plays. Children continue to be named after the characters in the epic. The Bhagvad Gita is one of the holiest of Hindu scriptures. Beyond India, the Mahabharata story is popular in south-east Asia in cultures that were influenced by Hinduism such as Indonesia and Malaysia.

RELATED CONTENT BOOKS CITE THIS WORK LICENSE

EDITORIAL REVIEW
This article has been reviewed for accuracy, reliability and adherence to academic standards prior to publication.
Support Our
Non-Profit Organization
Ancient History Encyclopedia Foundation is a non-profit organization. For only $5 per month you can become a member and support our mission to engage people with cultural heritage and to improve history education worldwide.

BECOME A MEMBER DONATE
Bibliografie
Anonim. Mahabharata, index cultural. Institutul de cercetări orientale Bhandarkar, 1993.
Ganguly, KM Mahabharata din Krishna-Dwaipayana Vyasa, 12 volume. Coronet Books Inc., 1991.
Majumdar, RC Istoria și cultura poporului indian. Bharatiya Vidya Bhavan, 2016.
Traduceri
Vrem ca oamenii din toată lumea să învețe despre istorie. Ajutați-ne și traduceți această definiție în altă limbă!
Despre autor
Anindita Basu
Anindita Basu
Anindita este scriitor și editor tehnic. Interesele sale în afara muncii includ Indologia, vizualizarea datelor și etimologia.

Continut Asemanator
FILTRE:
Toate Definiții Articole Imagini
Apsaras și Gandharvas
Definiție
Apsaras și Gandharvas
In the Vedas, the apsaras are water nymphs, often married to the...
Arjuna
Definition
Arjuna
Arjuna (also given as Arjun) is the great hero of the Indian epic...
Bhagavad Gita
Definition
Bhagavad Gita
The Bhagavad Gita ("Song of God" or "Song of...
Ramayana
Definition
Ramayana
The Ramayana is an ancient Indian epic, composed some time in the...
Sistemul de castă în India antică
Article
Caste System in Ancient India
Ancient India in the Vedic Period (c. 1500-1000 BCE) did not have...
Reprezentările Indiei în literatura antică
Article
Depictions of India in Ancient Literature
Herodotus (484 BCE – c. 425 BCE) has been called the Father...
1 2 3 4 Next > Last >>
Recommended Books
Mahabharata (Penguin Classics)
Mahabharata (Penguin Classics)
Mahabharata: Cea mai mare epopee spirituală din toate timpurile
Mahabharata: o reluare modernă
Biblioteca sanscrită de argilă: Mahabharata: set de 15 volume (Biblioteca de sanscrită de argilă, 60)
The Mahabharata
Written by Anonymous & Smith, John D. & Smith, John D. & Smith, John D., published by Penguin Classics (2009)
$15.99 $17.64
ADD EXTERNAL LINK
External Links
Places in the Mahabharat
carto.com
Free Searchable Online Bhagwat Geeta
bhagavadgita.io
Cite This Work
APA Style
Basu, A. (2016, August 25). Mahabharata. Ancient History Encyclopedia. Retrieved from https://www.ancient.eu/Mahabharata/

Chicago Style
Basu, Anindita. "Mahabharata." Ancient History Encyclopedia. Last modified August 25, 2016. https://www.ancient.eu/Mahabharata/.

MLA Style
Basu, Anindita. „ Mahabharata ". Enciclopedia Istoriei Antice. Enciclopedia Istoriei Antice, 25 august 2016. Web. 23 septembrie 2020.

Licență
Scris de Anindita Basu, publicat la 25 august 2016 sub următoarea licență: Creative Commons Attribution-NonCommercial-ShareAlike. Această licență permite altor persoane să remixeze, să modifice și să construiască pe acest conținut în mod necomercial, atâta timp cât credită autorul și licențiază noile lor creații în condiții identice. Rețineți că conținutul legat de această pagină poate avea termeni de licențiere diferiți.

Ajuta-ne
Suntem o organizație non-profit.

Misiunea noastră este de a implica oameni cu patrimoniu cultural și de a îmbunătăți educația istorică la nivel mondial. Vă rugăm să susțineți Fundația Enciclopediei Istoriei Antice. Mulțumesc!

DONEAZĂ
Cronologie
ADĂUGAȚI UN EVENIMENT
c. 400 î.Hr. - c. 200 CE
Bhagavad Gita, o parte din Mahabharata, este scris la un moment dat între 400 î.Hr. și 200 CE.
ELIMINA ANUNȚURILE
PUBLICITATE

Buletin informativ săptămânal
Dezvoltat de MailchimpBuletin informativ
Cele mai recente articole livrate în căsuța de e-mail, o dată pe săptămână:

Adresa de email...
Esti un?

Entuziast de istorie
Profesor
Student
Bibliotecar
Promovarea partenerilor

ELIMINA ANUNȚURILE
PUBLICITATE

Videoclipurile noastre

Ne puteți urmări și pe Youtube!

Răspunde

Raportează

Evaluează

Ramayana vs Mahabharata
Ramayana și Mahabharata sunt două dintre cele mai mari epopee ale Indiei care au influențat modul hindus de gândire și sistemul de credințe. Se crede că cele două epopee se bazează parțial pe evenimente istorice și sunt considerate a fi „ itihasa " în sanscrită, ceea ce înseamnă texte istorice.

Chiar dacă sunt două povești diferite, există multe asemănări care pot fi găsite între cele două, deoarece împărtășesc un fundal istoric și cultural similar.

Prezentare generală a comparației Ramayana și Mahabharata
Ramayana Mahabharata
Asemănări Implicarea zeilor hindusi, inclusiv a avatarilor lui Vishnu
Tema datoriei
Complot similar:
1. Prinții regali sunt exilați
2. Câștigarea mâinii unei prințese printr-un concurs de abilități
3. Război mare pentru a învinge inamicul
Diferențe Atribuit lui Valmiki, în jurul secolului al V-lea Atribuit lui Vyasa, din secolul al IV-lea
Poezie lungă care conține 24.000 de versuri Poezie foarte lungă care conține 100.000 de versuri
Poveste idealistă Mai puțin idealist, mai realist
Care este povestea Ramayana și Mahabharata?
Atât Ramayana, cât și Mahabharata sunt epopee scrise sub formă de poezii și au avut loc în vechile regate hinduse din subcontinentul indian. Deoarece sunt amândouă foarte lungi, este dificil să le rezumăm fără a lăsa deoparte detalii importante, dar, spunând asta, iată esența poveștilor:

Ramayana
Cuvântul Ramayana înseamnă literalmente călătoria lui Rama. Este o poveste a triumfului binelui asupra răului care se arată prin victoria lui Rama care l-a învins pe demonul Ravana care și-a răpit soția. Rama este perceput ca omul ideal în cultura hindusă. El este descris ca loial, cuminte, drept, curajos, înțelept, puternic și chiar frumos.

Rama s-a născut ca cel mai mare dintre fiii regelui regatului Kosala. Cu toate acestea, din cauza frământărilor din relațiile de familie, a fost exilat timp de paisprezece ani. Ca fiu obedient, a plecat de bunăvoie în exil cu soția sa, Sita, și fratele său mai mic, Lakshmana. În timpul exilului, Sita a fost răpită de Ravana, regele demon al Lanka (actuala Sri Lanka). În căutarea lui Sita, Rama s-a împrietenit cu Hanuman, un zeu maimuță-om, care a fost de mare ajutor pentru prinț.

În cele din urmă, au reușit să-l învingă pe Ravana printr-o luptă acerbă și să-l salveze pe Sita. Cu toate acestea, acesta nu a fost sfârșitul poveștii, deoarece Sita a trebuit să-și dovedească castitatea mergând prin foc înainte ca Rama să fie dispusă să o ia înapoi. Din fericire, cu ajutorul zeilor, a reușit să o facă și a rămas nevătămată.

Mahabharata
Mahabharata este în esență povestea rivalității dintre două trupe de frați din Regatul Hastinapura, care culminează cu o mare bătălie.

Pandava sunt cei cinci fii ai lui Pandu, regele de drept al Regatului Hastinapura. Cei doi fii mai mari ai săi erau Yudhistira și Arjuna. Pe de altă parte, Kaurava sunt cei o sută de fii ai lui Dhritarashtra, care este fratele mai mare orb al lui Pandu. Cel mai mare dintre Kaurava este Duryodhana, care este principalul antagonist din poveste. Duryodhana trăiește împotriva dharmei (ordinea morală) și este descrisă ca lacomă, geloasă și rea.

În poveste, Duryodhana i-a invitat pe Pandava la un joc de zaruri în care Yudhistira a mizat totul și a pierdut. În consecință, Pandava a trebuit apoi să se exileze în total treisprezece ani, timp în care s-au pregătit pentru război. La sfârșitul exilului, Pandava și Kaurava și-au adunat aliații și au plecat la război unul împotriva celuilalt.

Asemănări între Ramayana și Mahabharata
În ciuda faptului că sunt povești complet diferite, există multe asemănări între Mahabharata și Ramayana. Iată doar câteva dintre ele:

1. Prezența zeilor hindusi
Zeii hinduși apar atât în ​​Ramayana, cât și în Mahabharata. În Ramayana, Rama însuși este al 7-lea avatar al zeului Vishnu. Scopul său era să-l învingă pe Ravana și să restabilească dharma. Un alt zeu hindus prezent în Ramayana este Hanuman, ajutorul lui Rama. În cultura hindusă, Hanuman este perceput ca zeul puterii și se poate distinge prin aspectul său asemănător maimuței.

În mod similar, există zei hindusi prezenți în toată Mahabharata. Krishna însuși, care este conducătorul și consilierul lui Arjuna, este al 8-lea avatar al lui Vishnu. Krishna joacă un rol important prin încurajarea lui Arjuna de a continua războiul și de a-l învinge pe Duryodhana.

2. Tema similară a datoriei
O altă similitudine între Ramayana și Mahabharata este tema principală a datoriei, cunoscută și sub numele de termen hindus dharma, care se referă la menținerea ordinii legale și a moralității. Rama a fost de acord să plece în exil timp de paisprezece ani pentru a-și îndeplini dharma de fiu. De asemenea, și-a îndeplinit dharma ca kshatriya (războinic) prin uciderea demonilor și dharma ca soț prin salvarea soției sale.

În Mahabharata, înainte de războiul Kurukshetra, Arjuna era îngrijorat pentru că nu voia să intre în război cu verii săi. Cu toate acestea, prin Bhagavad Gita, Krishna îi explică lui Arjuna că trebuie să-și îndeplinească datoria de războinic și să continue războiul chiar dacă nu vrea. Ambele povești idealizează împlinirea unei dharme în ciuda dorințelor cuiva.

3. Complot similar
Există, de asemenea, multe asemănări în complotul Mahabharata și Ramayana. De exemplu, personajele principale ale ambelor povești sunt prinții regali ai unui regat care a trebuit să meargă într-o perioadă extinsă de exil în timpul căreia au trăit ca oameni de rând.

O altă similitudine este că atât Arjuna din Mahabharata, cât și Rama din Ramayana au câștigat mâinile soțiilor lor, Draupadi și Sita, prin concursuri de îndemânare într-un regat vecin. Draupadi și Sita sunt amândoi renumiți pentru frumusețea lor.

Mai mult, ambele povești se încheie cu o mare bătălie la sfârșitul exilului protagoniștilor. Prin această bătălie, Rama l-a învins cu succes pe Ravana, în timp ce pandavii i-au învins pe Duryodhana și pe Kaurava.

Diferențele dintre Ramayana și Mahabharata
După ce am spus toate asemănările de mai sus, există și diferențe semnificative între cele două epopee:

1. Autori diferiți
Ramayana este considerată în mod tradițional scrisă de un înțelept numit Maharishi Valmiki în jurul secolului al V-lea î.Hr., făcându-l mai vechi decât Mahabharata. Valmiki s-a scris în poveste. Potrivit poveștii, când Sita a fost alungată de Rama după ce Rama a devenit rege, Valmiki a oferit adăpost pentru ea și pentru cei doi fii ai ei.

La fel, autorul Mahabharata este, de asemenea, învăluit de legende, iar autorul său este încorporat în poveste. Se crede că Vyasa, care este bunicul Kauravelor și Pandavelor, i-a dictat povestea lui Ganesha, zeul cunoașterii cu cap de elefant. S-a spus că Vyasa a dictat Mahabharata fără oprire și a terminat proiectul în trei ani.

Cu toate acestea, savanții dezbate dacă Vyasa a fost autorul real sau doar un autor simbolic. Înțelesul literal al lui Vyasa este „compilator". Este probabil ca Mahabharata să fi fost compilată de mulți oameni de-a lungul mai multor secole.

2. Lungime diferită
Ramayana în sine este o poveste foarte lungă, cu aproape 24.000 de versuri. Este mai mult de două ori lungimea bibliei, dar Mahabharata este chiar mai lungă. Mahabharata este cel mai lung poem epic scris vreodată, format din 100.000 de versuri, sau 1, 8 milioane de cuvinte în total, care este de 4 ori lungimea Ramayanei.

Povestea Ramayana acoperă o perioadă mult mai scurtă decât Mahabharata. Începe cu lupta tatălui lui Rama de a avea copii și se termină cu triumful lui Rama asupra răului. Intriga este relativ mai puțin complicată și urmează o progresie mai clară.

Pe de altă parte, Mahabharata acoperă până la patru generații de povești, începând cu străbunicii lui Arjuna. Intriga Mahabharata este, de asemenea, mult mai complexă, deoarece există numeroase povești secundare despre multe dintre diferitele personaje implicate.

3. Filosofii diferite
Ramayana este o poveste idealistă în care distincția dintre bine și rău este clară. Rama este o persoană bună. El este fiul, fratele și soțul ideal. Ravana, pe de altă parte, este demonul pofticios rău care trebuie învins.

Mahabharata este o poveste mai puțin alb-negru cu personaje mai puțin decât ideale. Protagoniștii principali din poveste, Arjuna și Yudhistira, sunt descriși ca indivizi onorabili cu defecte de caracter. Yudhistira, regele de drept, a pierdut totul într-un joc de zaruri din cauza lăcomiei și slăbiciunii sale pentru jocuri de noroc.

La fel ca Rama, Arjuna și-a câștigat soția, Draupadi, într-un concurs. Cu toate acestea, el nu l-a apărat pe Draupadi cu aceeași pasiune pe care Rama a căutat să o salveze pe Sita. Arjuna a împărtășit-o de bunăvoie cu frații săi, făcând-o soția a cinci soți. De asemenea, el nu a venit în apărarea ei când a fost atacată de Kaurava.

În timp ce Ramayana arată cum o persoană ar trebui să trăiască în neprihănire și în conformitate cu dharma, Mahabharata arată că în viața reală, lucrurile sunt adesea mai complicate.

Semnificația Ramayana și Mahabharata
Chiar dacă Ramayana și Mahabharata au fost scrise cu multe secole în urmă, acestea sunt încă foarte populare în India și chiar în unele țări din Asia de Sud-Est.

Spectacole bazate pe Ramayana și Mahabharata pot fi văzute în timpul diferitelor festivaluri. De exemplu, producțiile teatrale ale Ramayana (Ramlila) pot fi văzute la sfârșitul Navratri, care este un festival hindus de 9 zile care are loc în septembrie sau octombrie.

Spectacolele bazate pe Mahabharata pot fi, de asemenea, urmărite în timpul festivalului Mahabharata care are loc în decembrie. Acest festival este sărbătorit în Kurukshetra, Haryana, locul în care marea bătălie din poveste.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Ok, dar ce are de a face asta cu noi, astia din Romania?

Răspunde

Raportează

Evaluează

Si eu incerc sa aflu stramosii europeni din denumirile alea, dar inca caut. E mai veche decat civilizatia europeana.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Mai aflam si noi ceva nou., daca esti hindus sau curios conteaza

Răspunde

Raportează

Evaluează

Poate la vremea respectiva nici nu se stia ca exista Europa. Nu cred sa gasesti ceea ce cauti.

Răspunde

Raportează

Evaluează