Lipsă de încredere e puțin spus, acolo sunt ceva probleme emoționale grave. Niște oameni foarte triști, care nici măcar nu înțeleg relațiile.
Asta o fac doar aia de 16 ani. La oameni normali nu e nevoie de asa ceva. Fiecare are dreptul la putina intimitate. Daca nu ai incredere in cel de langa tine, degeaba mai esti intr-o relatie.
Ce prostie.
Dar imi plac si aia ce-si fac cont la comun gen "Andrei si Ioana Popescu".
E fain ca nu stii cu cine vorbesti.
Eu nici la 14-15 ani nu am facut asta. Oricat de mult as tine la o persoana nu pot face asta. Nu voi face niciodata asa ceva.
Inseamna ca te ducea capul la mai mult. Nu multi se pot lauda cu asta in ziua de azi.
Parolele nu le dau nici la parinti.
Ca am avut contul spart asta e alta poveste =)
Persoane absolut bolnave, as face urat de tot daca as fi sub controlul cuiva, nici n-as permite asta in primul rand.
E mai mult o ...euforie a impartirii, daca discutam despre cupluri cu varste de 14, 16, spre un maxim de 20-22 de ani.
Ca sa intelegi mai bine, indivizii angajati in "relatii" la astfel de varste simt nevoia de a "cimenta" relatia cumva, cel putin in perioada incipienta "impartind" lucruri.
Cum la astfel de varste nu au nimic "la comun", (de genul casa, masina sau alte lucruri importante), apeleaza la acest surogat de "proprietate".
Parole, lucruri marunte ale ei, la el si invers, tocmai pentru ca dau impresia de cuplu sudat. Asa vad ei casnicia, neavand alte lucruri de pus "la comun".
Nu as spune ca este o (te citez): "lipsa de incredere", ci mai curand o senzatie de "control", de cele mai multe ori nu in sensul malign.
Decid la partaj. Le zice judecătorul, tu iei cainele, tu contul de Facebook etc.
Oameni bolnavi din ce in ce mai mult, ti-e si frica de ce posesiv/a dai, clar nu-ti mai trebuie nimic si mai bine ramai singur/
Vor sa aiba o siguranta, denota o lipsa de incredere, omul mereu cauta siguranta i toate, religia este o forma de siguranta, credinta, legile plus multe alte lucruri, baza este sinceritatea, increderea nu credinta oarba, nu datul parolei de Facebook asta e imatur si privare de intimitate
Normal că e lipsă de încredere, asta e părerea mea.
Până la urmă dacă iubești pe cineva trebuie să ai încredere în persoana respectivă.
Vaaai de mine mare rahat ca facem schimb de parole sau ne uitam in telefonul celuilalt.Da ce ar trebui să aibă acolo de nu ai avea voie să te uiți.
Poate sa nu ai incredere in altii nu in cel de langa tine, poti pur si simplu sa folosesti contul pentru a răspunde la anumite anunturi cand el/ea nu poate sau N lucruri nu trebuie să iei parola strict sa il/o verifici.Cand esti într-un cuplu cred ca e suficient sa spui "bai am o conversație cu prietena cea mai bună prietenul cel mai bun despre anumite chestii persoanele si nu vreau sa te uiti, în rest nu ai decat ca nu am nimic de ascuns" si el/ea sa aiba bun simt sa nu se uite asta înseamnă respect si incredere.
Cred ca e apa de ploaie faza cu parolele, nu e obligatoriu sa le aveti dar nici nu e mare scofală daca totusi le aveti.
Foarte multi cupluri au parole sau chestii la comun cu iubiții.Stiu o familie ce si-au facut la telefoane ca si conferința ca daca in caz ca il suna cineva pe unul si nu răspunde sa raspunda celălalt si nu e din gelozie ci au anumite anunturi, afaceri, copii mici, mama bolnavă și sa fie cineva in permanenta la telefon si nu este nimic anormal.Anormal este atunci când te caci pe tine daca iti pune partenerul mana pe telefon, ca atunci e clar ca ascunzi ceva.Anormal este sa ii tot verifici telefonul sau laptopul pe ascuns sa afli chestii, anormal este sa iti pui parole peste parole de frica celui de langa tine nu sa aiba cel de langa tine acces la un Facebook sau instragram de al tau, ca daca esti om normal nu stai toata ziua sa ii verifici profilul si mesajele.
Sunt multe cupluri mature ce nu se împiedică de o parola de Facebook, ce stiu ca daca vor sa faca ceva sau au ceva in plan trebuie sa faca in realitate nu pe rețele de socializare unde te poate avea oricine la mana.
Deci cred ca nu e trist sa ai o parola, cred ca este trist sa iti bati capul ca persoana de langa tine ti-ar putea avea parola.
Da o am.Am vândut recent o masina si el e plecat mereu unde nu are semnal si raspundeam la mesaje.Dar nu numai de acum am, am de ceva vreme nu mai stiu de ce dar cert e că intru cand imi zice el "nu am timp sterge aia, nu am timp pune aia, vezi daca nu a răspuns x".
El parola mea nu o are pentru ca nu tare a avut de ce dar daca se uita la mine pe tel nu am o problema, ba din contra daca imi scrie un băiat sau imi comentează ceva mai altfel sau nu il stiu ii arat eu.El la fel daca primeste vreo cerere de prietenie de la o fata imi arata daca o cunosc pe respectiva (daca nu o cunoaste si el) ne uitam impreuna la profilul ei si vedem ce si cum, daca o cunoaste el imi zice mi-a trimis aia sa stii si aia e.Noi comunicăm ca sa ne intelegem, ca daca ne trezim cu mesaje si cereri de care celălalt nu ne-a zis putem deveni paranoici.
De asta spuneam sa nu ne mai cacam atat pe noi pentru o chestie din asta, în fond cand ai o relație serioasă și de ceva vreme nu ai ce sa ai de ascuns in prima faza si in a doua nu cred ca daca tu ii dai parola persoanei de langa tine te va controla zilnic, ba din contra va zice "ba nu are nimic de ascuns nu am de ce sa stau cu ochii pe el ca pe butelie".
Ai fi mirat citi oameni anormali de virste mai inaintate exista...
Găbiță, fratele meu. Â se folosește în interiorul cuvântului, iar î se folosește la începutul lui.
Deci, "câți oameni anormali de vârste mai înaintate există". Nu vreau să-ți dau lecții de limba română, dar nu îți ia nimeni răspunsul în serios dacă scrii așa.
O prostie. Fiecare are dreptul la intimitate.
Da, mi se pare lipsa de incredere.