Cred că și băieții ăștia ți-ar plăcea:
http://www.youtube.com/watch?v=9uWfSpTFsqY
Știu eu ce merită TPU în perioada de față... sau ce nu merită... mmm, mă abțin.
Tu cu Dumnezău? Haha, ce glumă. Nu cred asta, oricum el te apreciază și probabil îi place că dezbateți idei, aveți ce învăța unul de la altul, nu e așa, Dumnezăică?
Și mi-am schimbat părerea și despre cel despre care am vorbit (dar asta nu înseamnă că nu pot să port un dialog prietenesc cu el), și despre știi-tu-cine, pe care aș îneca-o în chestii indecente. Oricum nu mă bagă în seamă, dar de-aia nu mai pot eu.
Și uite de aceea, dragii mei, eu am puțini prieteni spre deloc. Sau deloc spre puțin. Dintr-o contrazicere se poate ajunge la ceartă sau pot gândi „mă, cum e ăsta așa de (depinde cum de situație) dacă poate avea ideea asta? Sunt dezamăgită!".
Nu ne asortăm la ideea asta.
Prea multe sa le tin minte pe toate ca sa ti le enumar.
Cel mai mare defect al meu este ca nu lupt pentru lucrurile in care cred, pastrez acea definitie falsa a visatorului conform caruia el nu face nimic, ori un visator lupta pana isi transforma visurile in realitate sau cel putin moare incercand.
Am tendinta de a gasi scuze la scuze si de a ma resemna usor. Se pare ca, deocamdata, inca sunt acel tip de om slab de inger care are nevoie sa stie ca e cineva acolo care sa il sprijine.