Ce e depresia? E sentimentul că nimeni nu te iubește și nimeni nu te vrea. Deși poate nu e așa. Simți că toți te urăsc de la prima vedere. Nu mai ai chef de nimic. Lucrurile ce te faceau fericit acum nu mai fac nimic. Nu mai poți zâmbi. Ai tot ce îți dorești, dar nu ai iubire. Îți lipsește iubirea, cineva care sa creadă în tine și să îți fie alaturi la greu și nu doar la bine. Te ascunzi in spatele unui zâmbet fals. Nu vrei ca ceilalți să afle ce simți. Vrei sa pari puternica. In loc de o îmbrățișare primesti mereu ura. Normal că ajungi sa nu mai ai nevoie de oameni. Ajungi să te retragi în tine. Sa nu mai poți vorbi cu alții.
Pe langa asta ai insomnii noaptea și te ingrasi fara să mănânci. Îți vine mereu să urli la ceilalți și ești nervos mereu. Cel mai mic zgomot te scoate din sărite. Ai probleme digestive și de concentrare. Nu mai poți înțelege nimic și uiți repede. Ți-e frica sa îți spui părerea pentru că știi că toți vor rade de tine.
Nu mai simți nimic și uneori vrei sa te sinucizi. Simți că te distrugi și că nu mai ești ce ai fost.
Eu am toate aceste simptome, deși am fost la psiholog. Acum nu mai pot merge la psiholog sa spun ce simt. Mi-e frica. Nu mai pot. Vreau sa fiu cum eram. Sa am atâtea idei și imaginație. Sa înțeleg totul ușor. Mi-e frica. Mi-e frica că îmi fac rau singura cu aceste gânduri.
Îmi doresc de când aveam 9 ani sa mă trezesc dimineața și părinții mei să mă îmbrățișeze și să îmi ureze o zi buna. Nu, dimineața primesc o vorba rea. Și sa nu intri așa in depresie. Oamenii să te descurajeze de când te știi in loc să te sprijine. Dar totuși să nu le arăți că suferi, nu ii bag in seama și nu vorbesc cu ei. Rad și zâmbesc și ascund durerea.
Am ajuns sa cred că niciodată nimeni nu mă va putea iubi...
Credeți că sufăr de depresie?
A da, îmi cer scuze că scriu asta de atatea ori, dar așa simt că mă mai pot descărca. Scuze de deranj...

Ai nevoie de un pisholog, sa te ajute și să te sprijine

Elimina din viata ta orice persoane care te fac sa te simti rau. Meriti iubire, sa nu uiti asta niciodata. Parintii tai sunt niste taraturi care nu stiu sa te aprecieze, care sunt nefericiti si vor sa te faca si pe tine nefericita si de-aia in loc de o imbratisare iti arunca astfel de vorbe. Indeparteaza-te de ei, paraseste-i. Nu oricine iti poate fi prieten asa ca ai grija ce prieteni iti faci. Sau poti discuta intai cu parintii tai si le poti spune ce simti, desi la cum se comporta cu tine nu stiu ce vor spune.
Iti recomand aplicatia Headspace pentru. depresie. Fa o lista cu toate persoanele pe care le stii apoi cauta-le si vorbeste cu ele. In fiecare zi fa o lista cu 5 lucruri pentru care esti recunoscatoare. De exemplu : sunt recunoscatoare pentru rasaritul superb de soare. Vei avea parte de iubire dar trebuie s-o cauti pretutindeni in lume, pentru ca Romania e mai degraba plina de ura, nu de iubire.
Nu ai de ce sa-ti fie frica.Sinuciderea nu e o solutie, daca te sinucizi ajungi mai rau decat esti acum.Mai sunt oameni cu aceleasi probleme ca ale tale.Nu esti singura. Daca te urasc de la prima vedere nu le da importanta. Importanta esti tu, nu ei. Lumea nu conteaza, ce simt fata de tine e problema lor, nu a ta.
Ai puterea sa te aduni. Fa-ti prieteni sau doar cunostinte, dar ai grija ca lumea e rea si nu stii niciodata cand un prieten iti poate deveni dusman. Lupta cu tine insuti e cea mai grea. Iti doresc tot binele din lume.

Buna... la fel ma simt si eu. Si stii ce e cel mai nasol? Gandul ca fix parintii tai te-au adus in aceasta problema. Uneori ma gandesc cum ar fi sa am alta familie, sa fiu mereu fericit si sa n-am nicio grija, dar revin la realitate si-mi dau seama ca nu pot decat sa trec, sa uit. De multe ori ma gandesc sa ma sinucid, poate sunt las, dar n-am curaj. Gandul ca poate o sa fie mai bine, ca o sa fiu fericit, ca eu o sa fiu diferit fata de cum sunt parintii mei ma face sa trec peste. Vine alta zi, alte probleme. De obicei sunt o fire foarte vesela, zambesc, vorbesc cu toata lumea, dar cand sunt singur toate starile de depresie revin si n-am ce sa fac. Din pacate suntem multi, dar majoritatea nu au cum sa primeasca ajutor. E foarte urat. Dar sa revenim, poti merge in continuare la psiholog, la psihiatru. Mie mi-au dat niste pastile, dar mare lucru nu fac. Daca vrei putem vorbi in privat.

Sincer, la 12-13 ani si eu credeam ca ajung la depresie, si incercam sa fiu fericit pentru cei din jurul meu...
insa am gasit lucruri care sa ma tina cu picioarele pe pamant cat de mult posibil.
Si am realizat ca depresia e doar in mintea noastra...

ps:
Eram foarte timid, gasisem un CD cu muzica Rap pe jos, pe atunci ascultam doar Mafia, si am gasit multi alti artisti.
am invatat de la ei cum sa scap de nefericire.
pe langa asta incepusem sa practic si Parkour pe atunci,
astea m-au ajutat sa comunic cu cei din jurul meu foarte mult

sper sa te ajute cu ceva.