Trec prin lumi paralele, una e lumea mea care imi spune ca inventez eu, ca mi se pare mie. Cealalta e lumea lui care spune prostiile lui despre mine. Lumea lui fiind vecini mei, scoala. Lumea mea fiind familia mea. N-am terminat scoala, nu mai repet ce am patit, am fugit. Si nu pot face nimic "fara" ca n-am "drepturi", ce e viata asta ce sunt eu? Cum ar trebui sa interactionez eu cu cine? Si sa nu omit de cate ori am fost cu mama, tata pe srada si le-am aratat baiatul l-au vazut si ei. Ei sunt oamenii, eu sunt ce? E libertatea lui dreptu lui sa traga de o singura ca o vede pe strada, e alegerea lui sa fie cu alta sa-mi faca asa? Si nu-i alegerea mea daca sa-l arunc p-asta departe de mine? Cand eu plec, eu nu-s in locu lui. L-am ignorat psihic atatia ani, ca sa ajung asa sa realizez existenta lui in comportamentul celorlalti. Ar trebui sa zbor intr-o viata vreun trup paralel ceva si n-am posibilitatea sa fac nimic altceva.
anonim_4396 întreabă: