Ce e mai de apreciat un om care reuseste pe cont propriu sa ajunga din punctul a in punctul c,nefiind chiar mare chestie dar cu propriile lui maini,sau unul care ajunge din a in punctul hai nu z,punctul l?, deci diferenta fiind mare,eu zic asa,e de apreciat ca ala reuseste de unul singur,fiind autodictat,dar nici aluia doar nu ii baga nimeni minte cu forta dar fiind ajutat si avand circumstante mai faborabile e mai avantajat cu mult, acum parerea mea e amandoi sunt cam la fel, chiar daca diferenta dintre ei la succes e mai buna a celui nascut in conditii mai favorabile.

Ti-o zice ala care se chinuie singur pana la C: e avantaj sa ajungi cat mai departe, nu conteaza deloc daca ai fost ajutat sau nu.
Daca aveam parintii ajunsi singuri in C, eu acum eram la S. Si cred ca as fi fost un pic mai deschis la minte decat acum, pentru ca parintii mi-ar fi povestit multe despre alfabetul asta.
In domeniul in care m-am bagat eu, se vede clar cine este "agugugaga" (ca mine, pornit de la 0), si cine a crescut intr-o familie care i-a oferit acces la chestiile pentru care m-am chinuit eu 10 ani.
Deci, e misto de ala care ajunge macar la mijlocul alfabetului.
Cand cumperi o paine, te uiti la eticheta, sa fie o firma cat mai buna. Daca apare pe piata unul care framanta aluatul manual, lasa boturi in urma si ti-o vinde la pret de paine perfecta, nu il iarta nimeni pentru ca "a plecat de jos". Toti se vor plange de calitatea proasta la pret mare.
Daca te chinui prea mult intr-un domeniu in care altii ajung in top fluierand, cu siguranta ai gresit drumul.