Ce este seductia pentru voi? ( raspunsuri decente va rog!)
Calitatea de a-ti exprima personalitatea intr-un mod care sa aiba ca scop si efect sensibilizarea si evidentierea, intr-un mod exclusiv si personal, a feminitatii partenerei.
Răspunde
Vezi, nu esti chiar asa superficial
Răspunde 
Ordonare:
După relevanţă
Seducția este o adevărată artă, arta de a atrage, de a te face plăcut, dorit, de a incita, de a stârni imaginația... Și, ca orice artă, necesită talent, practică și îndemânare.
Însă de multe ori seducția este folosită și ca o armă - la nevoie dezarmează, dar și ucide.
Răspunde
Akacho e un cuvant compus de mine din perioada in care invatam primele notiuni in japoneza : aka=rosu+ cho=fluture = fluture rosu, fluture pentru ca exista o filozofie africana ce vorbeste despre etapele vietii umane ce urmareste dezvoltarea fluturelui, idea e ca iesirea din clepsidra pentru a cuceri cerul corespunde etapei de deces cand sufletul regaseste lumina de unde a venit; rosu pentru ca e expresie a fortei insa ca aceasta forta depinde d enoi de vrem sa fie bconstructiva sau nu.
mai intai sunt junior deci nu pot raspunde la mesaje. apoi... ma bucur sa descopar ca e cineva care a vizitat blogul meu. sunt texte mai vechi in romana pe la inceput da, familia e esenta vietii pentru asta mi-am ales drumul pe care il pavez aacum. notiunea mortii o accentuez pentru ca e enigma existentei si pentru ca am fost in moarte clinica si pentru ca ma simt legata de cevaul acela ce nul explicam (ah! poti zice ca sunt nebuna, e o nebunie pe care o asum ). bref, notiunea mortii miar prinde mille de ore pentru a o dezvolta. pentru mine moartea e declaratie de viata, chiar si in cazul maltratarilor, de am inteleg asta nu ar mai fi suicide si alte derivate de la matratare. clienti francezi, in ce lucrezi? hehe, pot sa vb i franceza deci astfel sa aplici ceea ce va ttrebui sa inveti singur, gramatica :p
Un joc de priviri, cuvinte si mangaieri pentru a starni interesul unei persoane de sex opus.
Seductia e de asemenea spiritul, tine mai mult decat o noapte o saptaman sau o luna... ce zici?
Cum adica seductia e spiritul? Nu cred ca am inteles exact. Iar pentru a raspunde la intrebarea ta, seductia poate exista pana la batranete. Ea sprijina iubirea/casnicia de-alungul evolutiei ei. Dar poate sa fie folosita si pentru 'curiozitati' sau anumite 'avantaje'. Cel putin asta cred eu. Tu ce parere ai? 
Apropo cum a fost? Sau ce ai vazut cand ai fost in moarte clinica? Iti mai amintesti ceva? (scuze, am o curiozitate aprinsa fata de orice spiritual, sper sa nu te deranjeze atatea intrebari)
nu absolut deloc nu ma deranjeaza, ador intrebarile 
. da, intr-adevar seductia e secretul pentru a fi fericiti in cuplu dincolo de rutina, insa seductia e de asemenea legata de spirit in sensul ca seductia trece si prin intelect, prin starea interioara pe care o educam si o conservam, prin pacea care strabate prin ochi pentru ca interiorul nostru este "in pace". seductia incepe prin privirea corpului si face un click positiv pentru fantasma fiecaruia, pentru persoana imaginara pe care speram sa o gasim in realitate. Fiecare are un "prototip" al persoanei "iubite". de la corp seductia se poate stinge sau poate creste si stabiliza, insa ca si un bonsai este foarte fragila, trebuie ingrijita cu tandrete si "inteligenta". seductia fizica este efemera, seductia spirituala (ca sa zicem asta ) este de foarte multe ori eterna pentru o relatie potentiala. seductia fizica plus seductia spirituala este un cocktail nu neaparat ideal dar dificil insa utill chiar foarte util. seductia fizica raspunde pulsiunilor daca o melanjam cu cea interioara, atunci va raspunde fiintei totale. de asemenea seductia matura este chimie, chimie a intregului, chimie a atingerii, chimie a undelor sonore, chimie a gandirii...
sper ca reusesti sa intelegi ceva din ce zic, daca nu nu ezita sa imi zici unde sunt prea "non inteligibila".
ca sa raspund la intrebarea doi: a fost o experienta determinata de on interventie chirurgicala deci cum eram sub efectul anestezic mi-am amintit mai tarziu cand dupa ani intregi cineva mi-a zis in treacat ca "nu sunt pe pamant la intamplare, pentru ca daca am revenit e pentru ca nu mi-am terminat drumul", si desi medicii au zis ca nu conteaza ce s-a intamplat, pentru ca le-a fost teama sa piarda "botul de om", mi-am luat timpul sa intru in propriile mele ganduri si amintiri, sa caut in mine timpurile trecute. o sa fac i mica divagare ca sa iti spun ca de la prima zi cand am terminat alfabetul, cuceriind lumea literelor, m-am inchis instinctiv in carti si bizar ( la inceput nu intelegeam "magnetismul" pentru lumea de dincolo si pentru lumea spiritului si a fiintei in complexitatea inconstientului) am citit enorm si mai degraba cu nesat ca un insetat, carti si articole despre moartea clinica, edespre ce e dincolo de moarte, despre fiinta etc. nu am vazut tunelul, nu am vazut fiinte de lumina etc, insa chiar daca risc sa fiu luata drept nebuna, imi iau curajul si raspunderea de a spune ca mi-am vazut viata pana la momentul X al micei mele plimbari, am avut privirea spectatorului... e un ceva anume ce nu imi amintesc insa ceea ce stiu e ca imi amintesc de o lumina superba inainte sa ma trezesc si nu e vb de impactul vizual al salii pentru ca iluminarea salii era mai degraba slaba, insa cum sa iti spun ca ramane vie in mine lumina acea superba si calda, insa calda din interiorul fiintei mele... daca intelegi idea. nu stiu daca mi-am vazut viitorul insa am inteles incet incet: 1; cand am un dejà vu e pentru ca am ales solutia corecta si deci ma indrept pe calea corecta, 2: sa imi ascult inima cand iau o decizie, dincolo de ratiune ascult inima, adica (da poti spune ca sunt nebuna) simt ca inima imi sare din piept ca atunci cand suntem nebuni de bucurie; chiar daca cautarea solutiei este pentru o problema vitala, sau intr-o situatie foarte dificila, inima ori e "trista" si "tace" ori e "fericita" si "vorbeste". De cand am inteles cum "functionez", deciziile le'am luat astfel si iti dau cuvantul meu ca nu am rgretat niciodata.
In viata m-am dirijat in fata conflictelor avand sentimentul profund ca lumea e mai mult decat "carne" si "instincte", mereu in cautarea pacii oferite de acea lumina, si astfel chiar daca uneori eram tentata sa imi las instinctul sa vorbeasca in fata injustitiei, era un ceva profund in mine care ma oprea si care ma facea sa inaintez in "numele" pacii si a iubirii, a calmului si a pardonarii (care uneori nu e usor de a fi oferita).
ca sa inchei, personal nu ma simt acasa pe pamant, ci ma simt ca pe un peron in asteptarea unui tren care ma va conduce ""acasa", insa pe acest peron sunt foarte multe lucruri a ordona si a repara. ma simt acasa in manastiri si in natura, alaturi de copii si sunt fericita si impacata cand conflictele sunt stinse prin "iubire".
repet ca risc sa fiu tratata drept "nebuna" sau drept "ciudata", insa asa se intampla cand societattea se imbraca in stiinta. Nu sunt exagerata si nici o religioasa exagerata ( nu gasesc termenul in romana), de fapt religia o pun sub semnul intrebarii, pentru ca perceptia ei a fost modificata si multi oameni o inteleg eronat facand rau si nu bine, insa e mai mult vorba de spirit in profunzimea lui...
ai inteles ceva din ce am zis aici?
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
