Ordonare:
După relevanţă
Sobolani, inaltimi, monumente sau cladiri foooooarte inalte (imi creeaza un disconfort ciudat, chiar si-n jocuri cand te lupti cu ceva creatura care e foaaarte mare pe langa caracteru tau) si de paiajeni, serpi si din astea doar daca s-ar apropia de mine, in rest n-am treaba cu ele spre deosebire de soareci care ma terorizeaza sa fie unu prin preajma, chiar si departe de mine.
Răspunde
De paianjeni si caini, dar nu extrem. Unii imi plac, si interactionez cu ei.
Nu am.
Aș zice că mi-ar fi frică de un urs brun, dacă l-aș intâlni in calea mea, atunci când urc spre vârfuri. Dar de lucruri mărunte (păianjeni, insecte, câini, șoareci, șopârle), chiar că nu mă tem. 
Răspunde
Hei, nu prea mie frică de nimic sincer . Nu știam ce să zic . Dar asta a fost totuși ceva informativ
.
Ce pacat, inseamna ca niciunul nu vom intra in imparatia Lui.
Depinde de persoane. Eu doar am zis ce scrie in Biblie, nu zic că sunt mai breaz decât ceilalți 
.
Nu exista om fara frica, cum nu exista om fara pacate, dupa cum scrie si in Biblie.
Deci frica exista in fiecare din noi, noi putem sa ne lasam doborati de frica, sa lasam frica sa ne inghete si sa nu mai actionam sau putem sa o folosim ca pe un combustibil si ca pe o arma impotriva obstacolelor pe care le intalnim in viata.
"Eu doar am zis ce scrie in Biblie". Unde scrie in Biblie: "Fricoșii nu vor intra în împărăția lui Dumnezeu!"?
Vezi că scrie. Dacă chiar trebuie să dau copy & paste. Apocalipsa capitolul 21 : Dar, cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua." Acum sper că înțelegi și tu ce scrie aici.
La mine există frică într-o foarte mică măsură, nu prea mă sperii de nimic, doar de ceva. Dacă văd o fantomă că se holbează la mine crezi că încep să râd 
? Doar de paranormal îmi este mai mult nu, și cum asta nu este întâlnit des... înțelegi .
Si tie? Am avut o bafta la ei de m-au alergat de multe ori, nu orice caini ci dulai d-aia de am scapat la limita.
De atunci am o neincredere in ei, cum ii vad pe strada evit sa ma intersectez cu ei fata-n fata si iau o ruta ocolitoare,, asta se intampla doar cu cei mari.
Da, și mie tot de ăștia mari, din cauză că mi se par imprevizibili. M-au mușcat vreo 3 când eram mică (și unul era al meu, lol). Și eu când îi văd mă întorc din drum, prefer să ocolesc 3 străzi decât să trec pe lângă un câine. Am o lupoaică, are un an imediat și încă tresar când o văd în fiecare zi )))).
Unul m-a alergat o data de am sarit intr-un 'papuc',alta scapare nu aveam,deschisese singur poarta si fugea dupa mine pe strada fara motiv,era turbat.
In alta zi eram cu bicicleta si mi-a sarit unul in fata direct la picior s-ar repezit si am dat de ghidon la maxim si am ajuns pe sosea fara sa ma asigur doar ca sa nu ma muste javra.
Imi mai amintesc ca intr-o seara eram singur pe strada si din fata mea venea un caine-lup care cam grabea pasul spre mine, l-am vazut si m-am orientat rapid spre un gard de piatra d-ala mai vechi, m-am urcat rapid pe el, cainele venise fix acolo si se uita la mine gata sa urce dupa mine, alunecasem de pe el ca nu stateam deloc comod si mi s-a dus un picior jos spre el, s-a speriat si a rupt-o la fuga ))))
Oribil. Mereu sar la bicicliști. Așa m-a mușcat și pe mine unul, a rupt lanțul și a ieșit pe lângă stăpână din curte cu o viteză... fix spre mine. Aveam vreo 7 ani și era cât mine .
Doare tare o muscatura de caine? paradoxal...cati m-au alergat si nu au reusit sa ma muste, asa ca preventiv intreb 'pentru un prieten'.
Se pare ca si tu ii atragi,, spre rau.
Imi plac paienjenii, ii consider folositori pentru ca prind muste care ma calca pe nervi, in plus in RO nu sunt paienjeni care musca
detest mustele... poti sa faci dizenterie daca se aseaza pe mancare
URASC GANDACII, URASC, URASC, URASC... de mai multe ori am spart prin casa si mutat mobila doar ca sa omor un gandac ratacit
Reptile, mai exact serpi. Dar si orice alta specie ce reprezinta un pericol pentru om.
. si bacul. 
.
Mie îmi e frică sa nu devin prea prost decat sunt acum intelegi ce vreau sa spun.
ca-s doar uneltele unor smechere
Am fobie la oamenii prosti
Port așa o mica frică de păianjeni, șerpi, gândaci, de frigider când e ora 1 noaptea, și cam atât
Îți e frică de ce crezi că s-ar putea afla în întuneric, ceva care ți-ar putea face rău, întunericul propriu-zis, nu îți poate face nimic, doar că nu vezi.
Zici asta acum dar daca te-as pune sa mergi la 3 noaptea intr-un cimintir departe de oras in bezna, ai fi la fel de neinfricat?
Da, dacă cunosc zona și știu că nu sunt câini care îmi pot face rău sau orice altceva ce mi-ar putea face rău, dar de ce să mă duc în cimitir? Nu pot să merg pe o stradă pur și simplu? Dacă el s-a referit că îi este frică noaptea pentru că ar putea să-i facă un câine sau un om rău când este foarte întuneric, atunci da, nu aș ieși nici eu în pericol. Nu mă arunc în pericol de bună voie, dar dacă se întâmplă, asta e, nu îmi este frică de ce s-ar putea întâmpla. Nu îmi este frică de moarte.
Eu cred că el se referă că îi e frică și în casă, unde nu este nicio ființă vizibilă lângă el.
Pai aia este ideea, ca nu stii ce se poate afla acolo(ca e intuneric)=frica de nevazut.
Oamenilor le e frica de necunoscut, dar in acelasi timp au si o curiozitate obsesiva in sensul asta.
În cameră, unde știi că nu e nimeni, de ce ți-ar putea fi frică?
Iar afară, după cum am zis, ( era vorba de mine, pe mine m-ai întrebat ) nu ies noapte unde nu sunt lumini dacă știu că există pericol în acel loc, cum ar fi un câmp sau ceva, dar dacă știu că nu este nimic, cum ar fi în casă, pot ieși, pentru că știu că nu e nimic.
Dar unor oameni le este frică chiar dacă știu că nu se afla nicio ființă vizibilă lângă ei, stau cu gândul că poate apărea ceva supranatural...
Eu ti-am raspuns doar ca sa iti exemplific cat de usor e sa spunem "nu ai de ce sa iti fie frica" dar in realitate toti suntem fricosi.
Ti-am dat exemplul cu cimintirul ca pe multi ii sperie ideea si hai sa-ti spun si o povestioara, nu stiu cat de adevarata e :
Era noapte si frig de inghetau apele.Doi soldati, imbracati gros, in drumul lor se opresc langa un cimintir. Unul din ei face pariu cu celalalt ca nu are curaj sa se duca si sa infiga in steag in varful cimintirului langa un cavou.
Au batut palma, unul din ei s-a dus pana in varful cimintirului doar sa ii demonstreze celuilalt ca nu are de ce sa se teama.
A ajuns acolo si a reusit intr-adevar sa infiga steagul in dreptul cavoului.Cand a incercat sa plece inapoi la prietenul lui, ceva il oprea.Nu se putea misca era prins de ceva de la spate.De la sperietura,acesta a facut infarct si a murit.
In realitate el cand a infipt steagul in cimintir, si-a agatat din greseala paltonul care era foarte lung si asta il tinuse pe loc. Ironic, nu?
Multe din fricile noastre sunt imaginare, insa pusi in fata unei situatii nu stii cum ai putea reactiona.
Chiar si in camera ta, poti sa ai niste experiente ciudate, ai auzit de paralizie in somn? Incerci sa te trezesti dar nu poti si esti constient.
Incepi sa ai halucinatii...e fascinanta mintea umana daca stai un pic sa te gandesti.
Știu un caz asemănător pe care mi l-a spus mama. Când avea ea cam 20 de ani, ieșea afară seara, iar ea cu prietenii ei, s-au dus să stea în cimitir, iar un băiat i-a propus altui băiat să stea întins pe un mormânt de, să vadă dacă are tupeu, iar el a stat întins și când s-a ridicat, ceva îl ținea acolo, nu se putea ridica, acel ceva era un cui care s-a agățat de o haină. El a făcut infarct și a murit. Eu nu înțeleg chestia asta, adică eu sunt curios de fel, și cred că în locul lui m-aș fi întors să văd ce mă ține, indiferent ce ar fi, sau nu știu, poate spun eu așa, dar în realitate m-aș speria, deși nu cred. Și dacă m-aș speria, nu cred că aș face infarct. Eu fiind o persoană astmatică, iar la sperieturi mari, pot face infarct ușor, dar ăsta e avantajul meu, nu mă sperii de nimic. Recunosc că uneori am sentimentul că ar putea fi cineva în cameră după ce închid becul. În imaginația mea, mă gândesc că ar putea fi un demon sau ceva de genul, o fantomă ( spirit al unui om neîngropat ). Dar tot nu îmi e frică deloc, doar simt asta. În trecut aveam o teamă de întuneric și de ce ar putea fi în el, acum nu am de ce să am.
Am vorbit cu cineva foarte inteligent, ironic că își pierdea timpul pe un joc numit samp, la cât de inteligent era, nu înțelegeam tot ceea ce zicea despre univers, spirite, Dumnezei și despre fricile care pot fi învinse ușor, iar el mi-a dat un exemplu care m-a făcut să nu mai am nicio frică în afară de una singură, de Dumnezeu.
El este și semi-analfabet, și mă mir că la cât de inteligent era, probabil nu a avut timp să învețe gramatica un pic mai bine, sau poate nu îi păsa acest lucru, poate nu era important pentru el.
Oricum am vorbit cam 3-4 ore cu el, avea multe de zis omul, și extrem de interesant. Aveam întrebări în continuu, nu i le puteam pune pe toate, dura mult prea mult.
Știu ce este paralizia în somn, ironic e faptul că am avut în noaptea asta o singură dată, de fapt era înspre dimineață. Dar uneori am paralizie în somn serioasă, în sensul că sunt foarte foarte obosit și am acea paralizie cam de 30-40 de ori, adică de atâtea ori mă trezesc din ea, foarte ușor mă trezesc, nu știu cum, înainte îmi lua 30 de secunde să mă pot mișca din nou, eu fiind conștient 100%, odată am putut deschide ochii, dar nu puteam mișca nici un deget.
Paralizia aceea la care mă trezesc de multe ori, mi se întâmplă seara / noaptea când încep să mă culc. Atunci când sunt foarte obosit.
Un prieten mi-a explicat că varul lui vede un demon în cameră când are această paralizie, și mi se pare că vede acel demon când se trezește din paralizie, iar prietenul meu, era lângă el și nu vedea nimic ( nu mai știu sigur dacă era așa, posibil să fi fost în vis )
Chiar este fascinantă mintea umană, m-am gândit la asta și este foarte complex.
Chiar este fascinantă mintea umană, m-am gândit la asta și este foarte complex...
Ar fi mai usor sa intrebi, de ce nu imi e frica, sunt mai putine raspunsuri.
Glumesc.
Mi-e frica un pic de albine, si cand vad una, ma simt confortabil daca zboara linstit pe langa mine, dar daca incepe sa zboare haotic si o pierd din campul meu vizual, ma panichez.
Cand a dat caldura, am aici o anexa la casa, unde tin masina de spalat si alte minuni, si peretele e din caramida dar dublu cu spatiu intre pereti, si am observat albine si viespi tot intrand si iesind prin gaurele.
In a doua secunda m-am dus am luat pistolu cu silicon, si am umplut toate gaurile, si mi-am luat si paleta de-aia electrica care le corenteaza cand le prinzi.
Sa le-o dau la fraiere.
Se mai intampla sa scape cand dau cu paleta spre ele, si atunci ma *** pe mine de frica, ca stiu ca am enervat-o si sigur ma va intepa.
Si din cauza asta, analizez orice unghi, inainte sa i-o dau, ca sa fiu sigur ca i-o dau la fraiera din prima
Daca am ocazia si sunt linistite, pe albine le salvez si deschid usa sa iasa afara, dar pe viespi nu le iert.
Nu suport păpușile și manechinele. Să văd o figură care reasamblează un om fără să se miște și fără să scoată un cuvant este ciudat. Să nu mai pomenesc de ochii aceia care par că se uită în gol pentru vecie fără să clipească, este creepy. Nu le suport.
Sunt INGROZITA de gandaci, mi-e frica de muste si de inaltime/zone abrupte.
Nu am fobie de nimic, am avut de păianjeni, dar mi-am dat seama că sunt niște simple ființe care nu vor să facă rău. Îți fac rău doar dacă le deranjezi sau le ataci ( unele specii probabil te pot ataca fără să le faci nimic, nu sunt sigur ).
Dacă nu îmi e frică de moarte, nu pot avea fobii.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
