Ce folos mai are sa facem ceva, daca oricum intr-o zi vom muri cu totii?

Asa e, dar in toate celelalte nu murim.

Pentru ca uite ai avut sansa sa existi, asa ca aprcieaza viata si fa ceva cu ea, da sens vieti tale

Sufletul este nemuritor, nu vei muri niciodată.

Toată șmecheria e sa faci ceva ce îți place ție

Tu întrebi de ce sa faci ceva.

Eu te întreb : de ce sa nu faci ceva? Mai ales daca nu ai consecințe, de ce nu ai risca?

Sufletul nu moare.Si tot ceea ce facem are repercursiune asupra oamenilor cu care interactionam.Lasam amprenta cu tot ceea ce facem sau gindim.Ne modelam soarta, destinul prin gindurile si actiunile noastre. In viata de multe ori m-am ghidat dupa aceasta poezie Glossa a lui Eminescu:
Vreme trece, vreme vine,

Toate-s vechi şi nouă toate;

Ce e rău şi ce e bine

Tu te-ntreabă şi socoate;

Nu spera şi nu ai teamă,

Ce e val ca valul trece;

De te-ndeamnă, de te cheamă,

Tu rămâi la toate rece.



Multe trec pe dinainte,

În auz ne sună multe,

Cine ţine toate minte

Şi ar sta să le asculte?…

Tu aşează-te deoparte,

Regăsindu-te pe tine,

Când cu zgomote deşarte

Vreme trece, vreme vine.



Nici încline a ei limbă

Recea cumpăn-a gândirii

Înspre clipa ce se schimbă

Pentru masca fericirii,

Ce din moartea ei se naşte

Şi o clipă ţine poate;

Pentru cine o cunoaşte

Toate-s vechi şi nouă toate.



Privitor ca la teatru

Tu în lume să te-nchipui:

Joace unul şi pe patru,

Totuşi tu ghici-vei chipu-i,

Şi de plânge, de se ceartă,

Tu în colţ petreci în tine

Şi-nţelegi din a lor artă

Ce e rău şi ce e bine.





Viitorul şi trecutul

Sunt a filei două feţe,

Vede-n capăt începutul

Cine ştie să le-nveţe;

Tot ce-a fost ori o să fie

În prezent le-avem pe toate,

Dar de-a lor zădărnicie

Te întreabă şi socoate.



Căci aceloraşi mijloace

Se supun câte există,

Şi de mii de ani încoace

Lumea-i veselă şi tristă;

Alte măşti, aceeaşi piesă,

Alte guri, aceeaşi gamă,

Amăgit atât de-adese

Nu spera şi nu ai teamă.



Nu spera când vezi mişeii

La izbândă făcând punte,

Te-or întrece nătărăii,

De ai fi cu stea în frunte;

Teamă n-ai, căta-vor iarăşi

Între dânşii să se plece,

Nu te prinde lor tovarăş:

Ce e val, ca valul trece.



Cu un cântec de sirenă,

Lumea-ntinde lucii mreje;

Ca să schimbe-actorii-n scenă,

Te momeşte în vârteje;

Tu pe-alături te strecoară,

Nu băga nici chiar de seamă,

Din cărarea ta afară

De te-ndeamnă, de te cheamă.



De te-ating, să feri în laturi,

De hulesc, să taci din gură;

Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,

Dacă ştii a lor măsură;

Zică toţi ce vor să zică,

Treacă-n lume cine-o trece;

Ca să nu-ndrăgeşti nimică,

Tu rămâi la toate rece.



Tu rămâi la toate rece,

De te-ndeamnă, de te cheamă;

Ce e val, ca valul trece,

Nu spera şi nu ai teamă;

Te întreabă şi socoate

Ce e rău şi ce e bine;

Toate-s vechi şi nouă toate:

Vreme trece, vreme vine.

Corect. Da după ce atâta stres? Hai să dormim, să mâncăm, să bem, să râgâim în restaurant, să scuipăm cojile de semințe.
Păi tu nu vrei o familie, o meserie?

O viata avem, doar una.

Pai ca sa nu te plictisesti pana vei muri

Eu zic ca daca tot ai prin oportunitatea asta de a fi fiu, sa traiesti in modul tau. Sa faci lucruri care te fac sa te simti bine. Pacat ca traim asa de putin si suntem extraordinari de sensibili. Iti dai seama ce fain era sa fi invincibil si sa traiesti la nesfarsit? XD