Ce inseamna dragostea adevarata? La stiri au prezentat cazul unei femei, care in momentul in care a murit sotul ei, n-a mai mincat si n-a mai baut timp de o saptamana pentru ca voia sa moara si ea. Considera ca viata ei nu mai are rost fara cel pe care l-a iubit din tot sufletul. A fost salvata de vecini care dupa ce au vazut ca timp de o saptamana nu a mai iesit nimeni din casa si cutia de scrisori se umpluse, au chemat autoritatile. Cind au deschis usa, au dat de trupul sotului decedat si de sotia lui in stare de inconstienta din cauza infometarii. Toti vecinii povestesc ca s-au iubit si au avut o casnicie fericita. Ar putea exista o dovada mai mare de dragoste?

Scuza-ma da' aia nu e dovada de dragoste... Adica noh, ce rost are sa mori si tu pentru ca a murit x sau y? Cam dilimana tipa

Nu cred ca asta e o dovada de dragoste, ci o dovada de egoism.

BRO, la Pork tv ai vazut asta, nu?Da, intr-adevar aceasta poveste este impresionanta si nu cred ca ar putea exista o dovada mai mare de iubire decat sa te sinucizi, practic, pentru a fi cu persoana iubita.

La mine este totul adevarat in materie de dragoste.Nu pot minti o secunda. Iar o dovada mai mare de dragoste este sa impaci un taraf si arde-o vere ca la nunta.

Suna mai mult a disperare, dovada ca nu trebuie sa ne jucam cu dragostea... cei mai slabi dintre noi ajung sa se sinucida.

Am vazut si eu stirea aia.Doamne cand am vazut ca medicul de pe Salvare avea lacrimi in ochii
Impresionant. O dovada buna ca daca a existat candva iubire adevarata aia a fost demult pe vremea cand tribunalul nu inregistra zeci de divorturi zilnic folosind un motiv sec "nepotrivire de caracter"

Cu siguranta s-au iubit, l-a iubit atat de mult incat a vrut sa mearga cu el peste tot, chiar si in Rai, asta chiar e o dovada.

Asta-i nebunie, Bro. Si acum ma gandeam la tine si la cat de pofticios esti. Sa te opreasca pe tine vreo femeie sa mergi la Mc? Nu cred ca s-a inventat femeia aia.

Un prof de religie mi-a zis odata asa:averile le lasam pe paman, credinta in dumnezeu o lasam pe pamant, tat ce tine de viata trupeasca lasam pe pamant doar un singur lucru nu o sa ramana pe pamant si acel lucru este dragostea, deoarece Dumnezeu s-a lasat rastignit din dragoste pentru oamnei, ca ei sa fie iertati in viata de apoi.

Paul27, dragoste. Ai citit Romeo si Julieta?
Zbenguici, de ce?
Katya, dap. Acolo am vazut
Scelerat, ba da

Poate fi dovada de dragoste, dar si de dependenta de fostul sot...imi pare rau pentru ea! dar de aici pana la asa ceva, mai e, si daca ai si copii te gandesti si la ei nu?

Eu cred ca este o dovada suprema de iubire adevarata. Doi oameni traiesc o iubire adevarata doar unul prin celalalt. Din pacate pentru multi este greu de inteles asta si imposibil de realizat. Si din pacate si extrem de rar se mai intampla asta. Jos palaria in fata acelei Doamne!

Categoric este o dovada de iubire suprema. Daca 2 oameni se iubesc cu adevarat ei nu pot exista unul fara celalalt. Rar asemenea simtiri. Ma plec cu respect in fata acelei Doamne! Este o Femeie pe care putini o merita si mult mai putini o pot gasi.

Inca n-am simtit fluturi in stomac, si sa mai vorbesc de dragoste . Din cate am mai inteles si eu, cred ca este un sentiment complex care cere foarte multe compromisuri. Daca unul dintre sacrifici ar fi sa mori pentru persoana iubita, de ce nu?

In cazul batranilor, lucrurile sunt mai delicate.De multe ori, acestia nu prea mai au rude, se au doar unul pe altul, iar in momentul in care unul din ei moare, celalalt considera ca nu mai are nici un sprijin si ca urmare, renunta la dorinta de a trai.

AAAA, uitasem. Am vazut astazi Romeo si Julieta, frumoasa povestea dar nu prea mi-a placut regia. Oricum, asta ar fi o dovada in sacrificiul care trebuie facut pentru a primi atata dragoste cata dai .

Depinde din ce punct de vede privesti. Un parinte vede dragostea parintesca, catre copil, copil vede dragoste catre un ursulet de plus, un alt copil, eventual de pe TPU, vede dragoste fata de o matura.

pace!

Hiphopbeatz, ce matura? Cred ca nici nu stiu multi ce-i aia ca s-a inventat aspiratoru.

Au trait impreuna peste 50 de ani, amandoi au fost varstnici domnul avea 85 ani, iar doamna 83, n-au avut copii si se pare ca nu au avut nici rude apropiate. Moartea sotului a fost un soc asa de mare incat s-a produs un dezechilibru mental, ce a avut drept urmare starea de expectativa si practic de letargie, care a determinat ca ulterior sa nu-si aminteasca ce s-a intamplat.
Se pare ca exista iubiri care trec de pragul vietii in cel al mortii.
Cunosc si eu cazuri cand dupa ce unul din soti a murit celalalt, dupa 2, 3 luni de zile s-a stins si el, de fapt fizic doar a vegetat ultima perioada din viata, neputand trece de aceasta mare pierdere.
O sa va spun de asemenea un fapt real petrecut cu cativa ani buni in urma. Doi soti au plecat in Germania, deoarece unul din ei a mostenit o casa de la o matusa. Ei nu aveau copii, doamna mi-a fost o perioada de timp colega si i-a fost foarte greu sa se adapteze in strainatate, insa au stat acolo un numar de ani.
O cunostinta comuna de a lor, care traia tot in Germania insa intr-o alta localitate, i-a vizitat. Cand a ajuns la locuinta lor doamna nu era acasa iar sotul i-a comunicat ca este placata la cumparaturi si s-o astepte.
Dupa putin timp sotul isi cere scuze si spune ca merge dupa ceva cumparaturi si el, lasand-o singura pe vizitatoare.
Au trecut mai mult de 2 ore si deja s-a impacientat si a inceput sa caute prin casa. Intr-o camera alaturata se afla sotia moarta de ceva timp, iar cand a alertat politia, l-au cautat pe sot, insa acesta in podul casei se spanzurase. Doamna murise de moarte naturala, de inima rea de fapt, iar sotul s-a debusolat si nu a mai fost in stare sa mearga mai departe. Si in cazul povestit de mine cei doi erau casatoriti de multi ani si nici ei nu aveau copii, insa se aveau unul pe altul si se pare ca acest lucru le era suficient.
Dupa multe interventii si luni de asteptare, urnele funerare au fost aduse in tara si sunt ingropati impreuna in cavoul familiei.
Da, mai exista si asemenea situatii dar nu cred ca aceasta este o rezolvare. Omul trebuie sa fie tare si sa accepte realitate si sa lupte pentru a-si continua viata si a-i da un sens si a face ceva sa-i revina speranta, chiar daca sufletul pereche a trecut in lumea amintirilor.
Un subiect impresionant si intr-adevar te face sa-ti recunosti limitele.
BRO, cazul relatat de tine, este intr-adevar o dovada de dragoste dar este si o nota de disperare si neputinta de a gasi rostul vietii traind ca individ singur si independent. Nu cred ca este un exemplu pozitiv pentru cei ce sunt parasiti depersoanele pe care le iubesc si ajung sa-si puna capat zilelor din disperare. Dragostea trebuie sa fie constructiva si nu distructiva, aceasta ete parerea mea.
O seara placuta tuturor.

Cei care ma contrazic, nu stiu despre ce vorbesc, pentru ca nu au ajuns sa iubeasca cu adevarat. Numai cind traiesti asta stii despre ce-i vorba, pina atunci nici nu concepi ca este posibil asa ceva, ba chiar iei in ris asta. Eu cred in dragoste nu in disperare. Cred in dragostea reala, sincera, profunda, patimasa, dintre Romeo si Julieta... ea exista atunci cind iti gasesti sufletul pereche si simti ca nu poti trai fara ea, fara fata pe care o iubesti.

Într-adevăr, când e să iubim fără ca obstacolele/motivele să nu (ne)afecteze "relaţia/căsnicia", recurgem "întâmplător" la fapte "necugetate"... bănuiesc că, acea "iubire necondiţionată" vizavi de cel drag(care a părăsit lumea, şi nu numai...),(ne) răpune la, astfel de "fapte" cu, "paradoxuri de supărare".
Apropos de ceea ce ai spus "Cred in dragostea reala, sincera, profunda, patimasa, dintre Romeo si Julieta" - iată o dovadă de "iubire tragică"(!)... lăsând la o parte iubirea tragică şi, trec eu la una "eternă", descoperită la "Victoria Lipan"(din romanul,"Baltagul", de M. Sadoveanu), ce a păstrat "tinereţea iubirii"("nemuritoare", să spun aşa... dintre ei doi).

Nu pot decat sa fiu in asentimentul tau si sa-ti raspund printr-o superba poezie scrisa de Ana Blandiana, foarte relevanta pentru acest caz:
Cuplu
Unii te vad numai pe tine,
Altii ma vad numai pe mine,
Ne suprapunem atat de perfect
Incat nimeni nu ne poate zari deodata
Si nimeni nu indrazneste sa locuiasca pe muchia
De unde putem fi vazuti amandoi.
Tu vezi numai luna,
Eu vad numai soarele,
Tu duci dorul soarelui,
Eu duc dorul lunii,
Stam spate in spate,
Oasele noastre s-au unit de mult,
Sangele duce zvonuri
De la o inima la alta.
Cum esti?
Daca ridic bratul
Si-l intind mult inapoi,
Iti descopar clavicula dulce
Si, urcand, degetele iti ating
Sfintele buze,
Apoi brusc se-ntorc si-mi strivesc
Pana la sange gura.
Cum suntem?
Avem patru brate sa ne aparam,
Dar eu pot sa lovesc numai dusmanul din fata mea
Si tu numai dusmanul din fata ta,
Avem patru picioare sa alergam,
Dar tu poti fugi numai in partea ta
Si eu numai in cealalta parte.
Orice pas este o lupta pe viata si pe moarte.
Suntem egali?
Vom muri deodata sau unul va purta,
Inca o vreme,
Cadavrul celuilalt lipit de el
Si molipsindu-l lent, prea lent, cu moarte?
Sau poate nici nu va muri intreg
Si va purta-n eternitate
Povara dulce-a celuilalt,
Atrofiata de vecie,
Cat o cocoasa,
Cat un neg...
Oh, numai noi cunoastem dorul
De-a ne putea privi in ochi
Si-a intelege astfel totul,
Dar stam spate in spate,
Crescuti ca doua crengi
Si daca unul dintre noi s-ar smulge,
Jertfindu-se pentru o singura privire,
Ar vedea numai spatele din care s-a smuls
Insangerat, infrigurat,
Al celuilalt.

Imresionant... Dar nu prea cred ca este o dovada de dragoste, ci o dovada de nebunie(sorry) Potzi dovedi iubirea si prin a ramane "single"... dar daca asta crede ea ca inseamna dragostea sau poate nu putea sa reziste fara el, dar eu cred ca daca destinul a intervenit asta e, nu poti impiedica soarta

Dragostea adevarata este atunci cand, asa ca in acest caz esti gata de sacrificiu, dar cum sa zic? cand vrei sa iti oferi viata ta pentru ca cel iubit sa traiasca acesta este sacrificiul suprem! Iar daca jumatatea ta s-a stins, sa continui sa traiesti, sa faci pe ceilalti sa nu o uite!

Dragostea este o himera! cu totii alergam dupa ea, ne luptam, ne straduim, ne zbatem si cand credem ca am reusit... se darama sandramaua! dragostea este un argument. si o stare. o traim atunci cand nu putem avea ceea ce ne dorim. imediat ce stim ca suntem iubiti ne purtam de parca nu conteaza daca am pierde ce am castigat... iar femeia din stire pur si simplu nu mai suporta sa traiasca fara iubitul ei.Totusi cred ca daca ar fi avut copii totul ar fi fost altfel.