Ce inseamna pentru voi prietenia? Vreau cat mai multe raspunsuri sincere!
1.Este intr-adevar un bullshit, o distractie temporara cu niste persoane care pana la urma isi vor face rostul lor, familiile lor, copii si se vor indeparta iremediabil? Este de fapt un interes ce poarta masca afectivitatii? ( Eu sunt prieten cu tine, imi pierd locuinta.Ma astept sa ma primesti acasa la tine.Si invers, ramai fara casa, te las sa stai la mine.Dar te las sa stai la mine doar pentru ca stiu ca putea sa fie invers si s-ar putea sa si fie invers.Deci e doar o relatie schimb pe schimb?
2.Credeti ca prietenia este de fapt nevoia de a invata anumite lucruri de la niste persoane si nimic mai mult?
3.Este expresie a narcisismului nostru? ( vrem sa fim apreciati exact cat ne apreciem noi insine)
4.Ce sacrificii ati fi capabili sa faceti pentru un prieten?
5.Credeti ca prietenia poate tine o viata?(constanta, adica nu intalniri de doua ori pe an) Daca raspunsul e da, atunci v-ati gandi macar o secunda sa nu parasiti tara pentru un loc de munca mai bine platit, deoarece doriti sa fiti aproape de prieteni?
6.Ce parere ati avea de un prieten care a incalcat legea pentru a va ajuta intr-o chestiune extrem de importanta?
7.Ati fi capabili sa intoarceti favourul ( de a incalca legea) pentru un prieten care a facut asta pentru voi?

Cred că diferă de la persoană la persoană, de la relaţie la relaţie.

Eu una, observ că, de exemplu, cu prietenii din copilărie nu mai am mai nimic în comun, eu schimbându-mă enorm, nici nu mă aştept să mă înţeleagă, iar cum interesele noastre diferă acum, nu mă mai atrage compania lor mai deloc. Probabil la un moment dat cam toate relaţiile trec prin ceva asemănător. Vieţile evoluează, oamenii, relaţiile, unele iau loc altora şi tot aşa.

1. Nu păstrez relații umane doar din interes, ci din loialitate, afecțiune și respect. Da, sunt șanse mari ca în timp să ne schimbăm prioritățile și modul în care gândim. Cred însă că e absurd să refuzi ideea de prietenie în prezent pentru că se va întâmpla asta ulterior.
2. De obicei îmi place să mă asociez pe oameni de la care am ceva de învățat, alături de care mă simt însuflețit. Da, prieteniile ar trebui să fie despre oameni cu care ai valori comune și care îți pot prezenta alte puncte de vedere și noi orizonturi.
3. Într-o oarecare măsură, ne alăturăm cu oameni care au valori comune cu noi, astfel făcându-ne să simțim că am luat deciziile corecte.
4. Chestii minore, gen împrumutat bani, să îl las să stea la mine, să îmi amân planurile mele pentru a-l ajuta, să petrec mai mult timp cu el când e într-o pasă mai proastă.
5. Prietenia poate ține o viață, însă nu cred că e musai să te vezi foarte des cu cineva. Se poate să nu te vezi perioade lungi de timp cu cineva, important e să fii alături de el atunci când are musai nevoie de tine. Dincolo de schimbările care se întâmplă în viețile noastre și de modul diferit în care ajungem să vedem lucrurile, nu putem nega faptul că un prieten a pus o cărămidă sau chiar mai multe la clădirea personalității noastre, a caracterului și chiar a bunăstării noastre. Când două astfel de persoane se întâlnesc lasă diferențele la ușă și pășesc împreună desculțe pe tărâmul acela pur al începuturilor, al căldurii sufletești și al loialității. Cred că perioadele de distanțare sunt chiar utile pentru a putea contribui cât mai mult la viața celuilalt printr-o experiență de viață diferită. M-aș gândi serios dar probabil voi alege să plec, dacă este o experiență de care am reală nevoie. Compasiunea față de alții fără compasiunea de sine nu e veridică. Mă iubesc pe mine înainte de a iubi pe alții.
6. Probabil aș face tot posibilul să îl ajut dacă va avea de suportat consecințe. Cu siguranță îl voi respecta și îi voi loial și dacă nu voi putea face nimic atunci îl voi sprijini când va fi într-o situație dificilă pe viitor.
7. Depinde de situație, nu pot băga mâna în foc. Unele legi sunt absurde, caz în care aș fi dispus să suport consecințele. Dacă însă e vorba de ceva grav, contrar valorilor mele, nu aș face-o.

E o mega-teapa asta cu prietenia, e doar asa de fatada,, cam multe iluzii schioape.
Prietenii nu exista in realitate, exista doar cunostinte, doar oameni pe care-i cunosti, doar atat.

1. Cu unii dintre ei da.
2. Da, eu intotdeauna am simtit nevoia sa ma apropii de persoanele de la care am putut sa invat ceva. De regula, cand vad o chestie pe care o admir la ei si la care eu nu ma pricep. Cand am inceput liceul eram o persoana foarte timida, iar in perioada aia am cunoscut o tipa foarte carismatica. Era genul ala de persoana care te captiveaza din orice si se scote gratios din orice idiotenie pe care o face. Eu cand faceam o idiotenie imi venea sa intru in pamant de rusine. Mai tarziu am aflat ca persoana in cauza suferea de mitomanie, insa cred ca persoanele mitomane sunt unele dintre cele mai carismatice persoane pe care le poti intalni. Asta pana ajungi sa legi o legatura stransa cu ele. Totusi, dupa sase ani de prietenie de la ea am invatat cum sta treaba cu carisma si ca te poti scoate aproape din orice rahat cu vorbele potrivite. De asemenea, tot de la ea am invatat in general ca daca tu nu te simti cand faci ceva ridicol nici restul lumii nu te simte. Sau cel putin nu isi da seama. In cazul meu totusi am preferat sa las minciunile la o parte.
Banuiesc ca si asta tot un fel de interes este.

3. Nu stiu daca este o expresie a narcisismului nostru. Daca am vrea asta cred ca am face mai degraba ce face prietena mea mitomana. Este mult mai usor sa fii apreciat de persoane care nu te cunosc extrem de bine.

4. Nu stiu. Depinde de prieten si depinde si de ce ar face prietenul ala pentru mine. Pentru ca sunt prieteni care iau si nu dau nimic la schimb. Le-as imprumuta bani sau i-as lasa sa stea o perioada indelungata la mine daca nu ar avea unde sa se duca. Nu stiu daca as incalca legea pentru el. Banuiesc ca acum ai si raspunsul la a sasea intrebare.

5. Cred ca da, insa odata cu inaintarea in varsta nu va mai fi niciodata atat de apropiata asa cum este in liceu sau in facultate. Poate intalnirile nu vor fi de doua ori pe ani, insa nici nu vor fi intr-o saptamana. Totusi, cred ca poti face parte din viata cuiva fara sa existe neaparat intalniri fata in fata. Exista multe metode de comunicare. In timpul facultatii, de exemplu, nu mai ma vedeam asa de des cu prietena cea mai buna din liceu, insa vorbeam la telefon o data la doua, trei zile cateva ore. Stiam destul de bine ceea ce se intampla in viata ei, la fel cum si ea stia ce se intampla in a mea.

6. Da. Cand am luat decizia sa plec din tara, prietenii si relatiile apropiate cu ceilalti au fost unul dintre argumentele care m-au facut sa ma indoiesc de decizia luata.

7. Daca la un moment dat as fi nevoita sa ii cer unui prieten sa incalce legea pentru mine si acel prieten ar face-o, bineinteles ca as returna favorul. Mi se pare corect. Totusi, depinde si ce fel de infractiune este. Daca eu il rog sa nu ma toarne la politie pentru ca am furat o haina dintre-un magazin si el ma roaga sa nu il torn la politie pentru ca a omorat un om, banuiesc ca nu as putea returna favorul.

1. In cele mai mult cazuri, da. Am avut si prietenii de o vara, insa am si prietenii de-o viata care inca continua.
2. Nu, nicidecum, nu cred ca inveti mare lucru de la prieteni sau cel putin eu n-am prins nicio prietenie din care sa invat ceva wow. Intrebarea e cu mai multe sensuri.
3.Probabil ca da, uneori ne simtim bine cand suntem apreciati, alteori se simtim sufocati.
4.Depinde ce relatii am cu acel prieteni, dupa cum cred ca stii, exista prieteni apropiati si prieteni departati.
5.Da. Cred ca poate tine o viata atat timp cat e o viata ratata. Nu, nu cred ca poate tine o viata decat in contextul pe care l-ai mentionat tu(intalniri de 2 ori pe an).
6.Tot respectul! E acel gen de prieten care trebuie tinut aproape.
7.Desigur, legea nu e ceva important pentru mine, eu tin cont doar de etica.