Ce inseamna pentru voi spiritualitatea? Cum o definiti?

Foarte interesantă discuția, însă trebuie să ne întrebăm ce anume este "spiritual" în admirația noastră pentru o statuie grecească, sau pentru un tablou renascentist, sau punerea în scenă a unei piese de Shakespeare, sau o simfonie de Beethoven.
Spunea un intelectual columbian, Gómez Dávila, că incapacitatea de a admira este semnul unei bestii. Însă ce se întâmplă când admirăm ceva (sau chiar pe cineva)? Obiectul admirat parcă trezește ceva în noi, ne amintește de ceva. Asta e doctrina reamintirii a lui Platon sau anamneza: privind un lucru ce participă la Frumos, sufletul nostru își amintește de bucuria elizeică de a admira, nu imitații, nu copii ale unor copii, nu aproximații imperfecte, ci Frumosul, Dreptul și Binele în sine.
Și atunci, într-o stare de nebunie zeiască (manie), sufletul nostru prinde aripi, iar logistikonul (sau rațiunea) vrea să ne conducă spre cer, spre ceea ce e dincolo de ea, spre Unul. Căci Unul este mai presus de rațiune și nu poate fi perceput de aceasta; sfidează orice fel de logică; nu există nici în potență, nici în act și este în toate și în nimic în același timp. Tat tvam asi - acesta ești tu! Copacul, vântul, solul, pasărea cerului - toate acestea sunt din tine cum tu ești din ele.
Sigur, căci toate lucrurile participă în Frumos, care e și Bine și e și Unu, dar unele participă mai puțin decât altele; fix această îndepărtare ontologică e cauza răului. De asta ne aprinde mai mult sufletul să privind un tablou frumos decât să vedem o femeie frumoasă, e mai înălțător a-l citi pe Platon decât a vedea tabloul și este sublim a-l simți tu însuți pe Unu, mult mai bine decât numai a citi despre el.

Răspunde

Raportează

Evaluează