Am citit-o undeva:
"viata e ca o ora de matematica, in care aduni, scazi, imparti, inmultesti, iar cand esti aproape de rezultat..suna"
Ceva fara sens...traim ca sa ne distram sa ne simtit bine, stiind ca odata si o data o sa putrezim intr-un sicriu de lemn, rudele o sa ne planga in hohote amare copiii nostri vor fi distrusi de durere.Si tu in tot timpul asta nu mai vezi, auzi, simti, esti practic ca Dumnezeu, inexistent.