ALEXANDRÍN, -Ă, alexandrini, -e, adj. Care ține de civilizația elenistică din Alexandria; p. ext. care ține de epoca elenistică. ♦ Vers alexandrin (și substantivat, n.) = vers iambic de 12 silabe (cu cezura după silaba șasea). Poezie alexandrină = poezie de tip rafinat, erudit, adesea ezoteric, caracteristică epocii elenistice. – Din fr. alexandrin, lat. alexandrinus.
OCTOSILÁB, octosilabe, s. n. (Rar) Vers de opt silabe. – Din fr. octosyllabe.
VRAF ~uri n. Grămadă de obiecte aruncate în dezordine
CAT ~uri n. Totalitate a încăperilor de pe același planșeu al unei clădiri; nivel; etaj. Bloc cu trei ~uri. ◊ ~ul de jos parter
TOM, tomuri, s. n. Fiecare dintre părțile unei lucrări, ale unei opere de proporții mai întinse, formând adesea o unitate independentă și purtând, de cele mai multe ori, un număr de ordine; volum. Tomul doi. ♦ P. gener. Carte, operă, lucrare. – Din fr. tome, lat. tomus.
adelina682 întreabă: