Ordonare:
După relevanţă
UNESCO= United Nations Education, Science and Culture Organization-Organizatia Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta si Cultura.
ASIROM= societate de asigurari...de toate felurile
BANCPOST= banca
dlrm=Dictionarul limbii romane moderne
NATO=North Atlantic Treaty Organization- Organizatia Tratatului Nord-Atlantic...organizatie militara
benelux= BElgium-NEtherland-LUXembourg...denumire generica pentru Tarile de Jos ( Belgia, Olanda, Luxemburg)
Oltchim= Combinatul Chimic din Slatina
Răspunde
Ma fratilor
oltchim este in rm valcea
companie de produse chimice.
este ce. a mai mare din romania.
UNESCO - United Nations Education, Science and Culture Organization ((Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură)
Asirom-Asirom este o societate de asigurări din România, înfiinţată în anul 1991. În anul 2007, compania a fost preluată de Vienna Insurance Group, de la fostul proprietar.
bancpost- este o bancă română controlată de grupul bancar grec EFG Eurobank Ergasias.
NATO-Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord
Benelux - http://ro.wikipedia.org/wiki/Benelux
Oltchim- http://ro.wikipedia.org/wiki/Oltchim
E din teme de vacanta? si eu am avut poblema asta:
unesco:Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură
asirom:asigurari romanesti
bancpost:banca postala
dlrm
icţionarul limbii române moderne
nato:The North Atlantic Treaty Organization
benelux:asociatie Belgium, the Netherlands, and Luxembourg
oltchim:ceva cu oltenia chimie...sau chimie olt
Răspunde 
Pe astea le caut si eu
_
...
Ai cumva caiet pentru timpul liber la romana? paralela 45 pag 51 ex 15? un caiet verde? ca si eu tot asta caut
UNESCO (Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură, conform denumirii originale din engleză, United Nations Educational, Scientific and Cultural Organization) a fost fondată la 16 noiembrie 1945. Își are sediul în Paris, Franța, dar are și 73 de suboficii active în diverse țări ale lumii.
Constituția adoptată în Conferința de la Londra din noiembrie 1945 și aplicată începând cu 4 noiembrie 1946, a fost adoptată de cele 20 de state fondatoare (Regatul Unit, Noua Zeelandă, Arabia Saudită, Africa de Sud, Australia, India, Mexic, Franța, Republica Dominicană, Turcia, Egipt, Norvegia, Canada, China, Danemarca, Statele Unite ale Americii, Cehoslovacia, Brazilia, Liban și Grecia).
UNESCO are 195 de state membre și 9 state asociate. România este membră UNESCO din 27 iulie 1956.
Scopul organizației este de a contribui la pacea și securitatea lumii prin colaborarea între națiuni în educație, știință, cultură, și comunicații pentru a se reuși stabilirea unui respect față de justiție universal, pentru corectitudinea justiției și pentru drepturile și fundamentele omului liber, indiferent de rasă, sex, limbă sau religie, după Carta Națiunilor Unite.
Una dintre misiunile UNESCO este cea de a menține o listă de locuri din patrimoniul mondial. Aceste locuri sunt importante din punct de vedere natural sau istoric, a căror conservare și salvare sunt importante pentru comunitatea mondială.
Asirom este o societate de asigurări din România, înființată în anul 1991. În anul 2007, compania a fost preluată de Vienna Insurance Group, de la fostul proprietar, Interagro.
Bancpost este o bancă română înființată în anul 1991. A fost privatizată în anul 2003, procesul de privatizare fiind demarat în anul 1998. Este controlată de grupul bancar grec EFG Eurobank Ergasias cu peste 75% din acțiuni. În anul 2005, banca avea 2, 7 milioane de clienți.
În noiembrie 2007, Bancpost avea o rețea teritorială de 233 de ATM-uri.
Număr de angajați:
2009: 3.240
2008: 3.950
Active:
2007: 3,7 miliarde euro
2006: 2,2 miliarde euro
Profit net:
2009: -8, 3 milioane euro (pierdere)
2008: 27,3 milioane euro
2007: 28,8 milioane euro
2006: 4,3 milioane euro
Primul pas pentru privatizare a fost făcut pe 2 aprilie 1999, când General Electric Capital Corporation și Banco Portugues de Investimento au achiziționat 45% din acțiunile băncii pentru 92, 8 milione de dolari. Banca EFG Eurobank Ergasias din Grecia a cumpărat în mod repetat acțiuni de la cei doi investitori, iar în 2002 a obținut un ultim pachet de 17% deținut la Bancpost de către stat, achitând 20, 08 milioane de dolari. Până în 2005, banca elenă și-a majorat participația la 62, 74% din capital. În anul 2006, Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) și International Finance Corporation (IFC) au vândut instituției elene un pachet de peste 14, 5% din capitalul băncii românești, deținerea EFG Eurobank ajungând la 77, 5%. La acel moment SIF Banat Crișana, SIF Moldova, SIF Transilvania și SIF Oltenia dețineau fiecare câte 5, 1% din capitalul social al Bancpost. În anul 2009, EFG Eurobank a cumpărat acțiunile societăților de investiții financiare (SIF), ajungând la o deținere de 98, 47%.
DLRM (Dicționarul limbii romîne moderne)
http://www.webdex.ro/online/dictionarul_limbii_romane_moderne
Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (abreviat NATO în engleză și OTAN în franceză și spaniolă) este o alianță politico-militară stabilită în 1949, prin Tratatul Atlanticului de Nord semnat la Washington la 4 aprilie 1949. Actualmente cuprinde 28 state din Europa și America de Nord.
Alianța s-a format din state independente, interesate în mentinerea pacii si apararea propriei independențe prin solidaritate politică și printr-o forță militară defensivă corespunzătoare, capabilă să descurajeze și, dacă ar fi necesar, să raspundă tuturor formelor probabile de agresiune îndreptată împotriva ei sau a statelor membre. Inițial, aceste state au fost: Belgia, Canada, Danemarca, Franța, Islanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Norvegia, Portugalia, Olanda si SUA. La 18 februarie 1952, au aderat la tratat Grecia si Turcia, iar la 6 mai 1955, RFG a devenit membra NATO.
La constituirea ei, ideea de baza a alianței, menținută timp de peste 50 de ani, era aceea a realizării unei apărări comune, credibile și eficiente. În acest sens, în articolul 5 al Tratatului se specifica: „Partile convin ca un atac armat impotriva uneia sau a mai multora dintre ele in Europa sau in America de Nord va fi considerat ca un atac impotriva tuturor si, in consecinta, daca se va produce un asemenea atac armat, fiecare dintre ele, exercitand dreptul sau individual sau colectiv la autoaparare, recunoscut de articolul 51 al Cartei Natiunilor Unite, va da asistenta Partii sau Partilor atacate, prin luarea in consecinta, individual si concertat cu celelalte parti, a acelor masuri ce vor fi considerate necesare, inclusiv folosirea fortei armate, pentru a restaura si a mentine securitatea zonei Nord-Atlantice."
Această frază s-a referit la început la cazul în care URSS ar fi lansat un atac împotriva aliațiilor europeni ai Statelor Unite, în urma căruia SUA ar fi trebuit să trateze Uniunea Sovietică ca și cum ar fi fost atacată ea însăși. Totuși temuta invazie sovietică din Europa nu a mai venit. În schimb, fraza a fost folosită pentru prima dată în istoria tratatului la 12 septembrie 2001 drept răspuns la Atentatele din 11 septembrie 2001.
Grecia și Turcia s-au alăturat alianței în februarie 1952. Germania a aderat ca Germania de Vest în 1955, iar unificarea germană din 1990 a extins participarea Germaniei cu regiunile Germaniei de Est. Spania a fost admisă la 30 mai 1982, iar fostele țări semnatare ale Pactului de la Varșovia au aderat fie la 12 martie 1999 (Polonia, Ungaria și Cehia), fie în anul 2004 (România, Slovenia, Slovacia, Estonia, Letonia, Lituania și Bulgaria). La 1 aprilie 2009 au aderat la NATO Albania și Croația.
Franța s-a retras din comanda militară în 1966, dar a revenit în 2009. Islanda, singura țară membră NATO care nu are o forță militară proprie, s-a alăturat organizației cu condiția de a nu fi obligată să participe la război.
La 17 martie 1948 Benelux, Franța, și Regatul Unit au semnat Tratatul de la Bruxelles care este o percuziune la înțelegerea NATO.
URSS și statele aliate ei au format Pactul de la Varșovia în 1955 pentru a contrabalansa NATO. Ambele organizații au fost forțe oponente în războiul rece. După căderea Cortinei de Fier în 1989, Pactul de la Varșovia s-a dezintegrat.
NATO și-a văzut primul angajament militar în Războiul din Kosovo, unde a pornit o campanie de 11 săptămâni împotriva statului Serbia și Muntenegru între 24 martie și 11 iunie 1999.
Trei foste țări comuniste, Ungaria, Republica Cehă și Polonia, s-au alăturat NATO în 1999 după ce au fost invitate, la 8 iulie 1997. La întâlnirea de vârf de la Praga (Republica Cehă) din 21 noiembrie-22 noiembrie 2002, șapte țări au fost invitate spre a începe negocierile de aderare cu alianța: Estonia, Letonia, Lituania, Slovenia, Slovacia, Bulgaria și România. Țările invitate s-au alăturat NATO în 2004. Albaniei și Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei li s-a comunicat că nu îndeplinesc criteriile economice, politice și militare și că vor trebui să aștepte. Croația a făcut o cerere abia în 2002.
Decizia lui Charles de Gaulle de a revoca comanda militară franceză în 1966 pentru a-și dezvolta propriul program de descurajare nucleară, a necesitat relocarea Centralei NATO din Paris, Franța la Bruxelles, Belgia până la 16 octombrie 1967. În timp ce centrala politică este amplasată în Bruxelles, centrala militară și cea a Puterilor Aliate ale Europei (SHAPE) sunt localizate la sud de Bruxelles în orașul Mons.
La 13 septembrie 2001, NATO a invocat, pentru prima dată în istoria sa, un articol din carta sa prin care se înțelege că orice atac asupra unui stat-membru este considerat un atac împotriva întregii alianțe. Asta a venit ca un răspuns la Atacul terorist de la 11 septembrie 2001.
La 10 februarie 2003 NATO a înfruntat o criză serioasă deoarece Franța și Belgia au împiedicat procedura de aprobare tacită în privința momentului la care s-ar lua măsuri protective pentru Turcia în cazul unui posibil război cu Irakul. Germania nu și-a folosit dreptul de veto, însă a spus că susținea vetoul.
La 16 aprilie 2003, NATO a fost de acord să preia comanda Forței Internaționale de Asistență pentru Securitate (ISAF) în Afganistan în august același an. Decizia a venit după cererea Germaniei și Olandei, cele două națiuni care conduceau ISAF la momentul înțelegerii. Ea a fost aprobată unanim de către toți cei 19 ambasadori ai NATO. A fost prima oară în istoria organizației când a avut loc o misiune în afara zonei atlantice. Canada a fost în original criticată pentru că i-a luat-o înainte ISAFei.
Cartierul General al NATO se află la Bruxelles, Belgia. Un nou sediu pentru Cartierul General este în construcție începând cu anul 2010, iar finalizarea lui este prevăzută în anul 2015.
Consiliul NATO sau Consiliul Atlanticului de Nord(CAN/NAC) este instanța superioară a Organizației Tratatului Atlanticului de Nord. Acesta se poate întruni la nivelul Reprezentanților Permanenți sau poate fi constituit din Miniștrii de Stat, ai Apărării ori din Primii-miniștri ai statelor membre. Consiliul are aceeași autoritate indiferent de nivelul de reprezentare al componenților și se întrunește de două ori pe săptămână, astfel: în fiecare marți pentru discuții informale, și în fiecare miercuri pentru ședințe ce vizează decizii.
Adunarea Parlamentară a NATO (NATO Parliamentary Assembly, NATO PA / Assemblée parlementaire de l'OTAN, AP OTAN) a fost înființată în anul 1955 sub denumirea de North Atlantic Assembly (Adunarea Atlanticului de Nord) este un organism consultativ interparlamentar format din membri ai parlamentelor naționale ale statelor membre, numărul reprezentanților naționali fiind proporțional cu numărul populației statelor membre și reprezintă distribuția politică a parlamentelor naționale. Președintele în funcție al AP OTAN este Karl A. Lamers.
Unitățile și formațiunile militare ale NATO consituie organismul operațional al NATO.
România a solicitat formal aderarea la NATO în 1993. Un an mai târziu, România a fost primul stat care răspunde invitației lansate de NATO de a participa la Parteneriatul pentru Pace, program destinat cooperării euro-atlantice în materie de securitate, cu rol major în procesul de includere a noi membri în NATO.
În aprilie 1999, NATO a lansat Planul de acțiune în vederea admiterii de noi membri (Membership Action Plan - MAP). În cadrul acestui mecanism, România și-a elaborat propriul Plan național anual de pregătire pentru aderare (PNA), care stabilește obiective, măsuri și termene de realizare în vederea orientării, susținerii și evaluării eforturilor făcute în pregătirea pentru aderarea la Alianță.
La Summit-ul NATO de la Praga (21-22 noiembrie 2002), pe baza evaluării progreselor înregistrate de statele candidate, șefii de state și de guverne ai tărilor membre ale NATO au decis invitarea României, alături de alte șase state – Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, Slovacia, Slovenia, să înceapă convorbirile de aderare la Alianța Nord-Atlantică.
Ambasadorii statelor membre NATO au semnat Protocoalele de aderare la NATO pentru România și celelalte șase state invitate să adere, în cadrul unei ceremonii desfășurate la Bruxelles la 26 martie 2003. După semnarea Protocoalelor, pentru acomodarea cu modul de lucru al NATO, statele invitate au fost implicate treptat în activitățile Alianței, prin participarea, ca observatori, la lucrările majorității structurilor aliate.
La 29 martie 2004, România a aderat la NATO.
Benelux este o uniune economică în Europa de Vest, compusă din trei monarhii vecine: Belgia, Nederland (Țările de Jos) și Luxemburg. Numele este format din începutul numelui fiecărei țări componente și a fost creat inițial pentru Uniunea Vămilor Benelux, însă este folosit în prezent într-un mod ceva mai generic.
Tratatul consemnând Uniunea Vamală a Beneluxului a fost semnat la Londra, în 1944, de guvernele celor trei țări, aflate atunci în exil în Marea Britanie. A intrat în funcțiune în 1947 și și-a încetat existența în 1960, când a fost înlocuit de entitatea denumită Uniunea Economică a Beneluxului. A fost precedat de, încă existenta, Uniune Economică Belgia-Luxemburg, fondată în 1925.
Fondarea Beneluxului a contribuit la fondarea Uniunii Europene, prin crearea inițială a unor organizații premergătoare acesteia, CECO în 1951 și CE în 1957. Toate cele trei țări Benelux au fost membre fondatoare a acestor organizații, împreună cu Germania, Franța și Italia. Articolul 306 al Tratatului CE stipulează: „Conținutul acestui Tratat nu va interfera - în nici un fel – cu existența or constituirea de organizații regionale între Belgia și Luxemburg (pe de o parte) sau între Belgia și Luxemburg respectiv Olanda (pe de altă parte), până la punctul împiedicării realizării obiectivelor acestor organizații regionale din cauza aplicării acestui Tratat."
Oltchim Râmnicu Vâlcea a fost una dintre cele mai mari companii de produse chimice din România și din Europa de Sud-Est având în 2009 un număr de 3.538 de angajați. Oltchim este ultima companie operațională în domeniul petrochimiei din România care produce, între altele, materiale de construcții din PVC[2]. În anul 2007, Oltchim exporta circa 78% din produse în 80 de țări din Europa, Orientul Mijlociu, Asia - Pacific[2].
Combinatul este amplasat într-o zonă limitrofă a orașului Râmnicu Vâlcea bogată în resurse: sare, petrol, cărbune, calcar și apă; de asemenea are legături prin conducte subterane de etilenă și propilenă cu Arpechim Pitești, parte a grupului Petrom - OMV.
Compania a fost înființată în anul 1966 și este deținută de către statul român iar din 18 februarie 1997 un pachet de acțiuni este listat la Bursa de Valori București, sub simbolul OLT[3].
Oltchim comercializează policlorură de vinil (PVC), sodă caustică, propenoxid, propilenglicol, polieteri polioli sau materiale de construcții în peste 80 de țări.
Compania deține și Fabrica de conserve Râureni, complexul Suinprod, firma Avicola Băbeni și fabrica de nutrețuri Băbeni[4].
În mai 2007, Oltchim a devenit membru deplin în Consiliul European al Producătorilor de Vinili fiind prima societate producătoare de PVC din Europa de Est care primește această distincție[5].
În prezent (iunie 2009), acționariatul Oltchim[6] este format din: Ministerul Economiei (cu 54, 8% din acțiuni), PCC SE (12, 15%) și alți acționari, cu 33, 03%[7].
În decembrie 2009, Oltchim a preluat de la Petrom divizia de petrochimie (Petrochemicals Argeș), de pe platforma Arpechim Pitești, pentru suma de 15 milioane Euro.
Etapa 1966 – 1970
1966
15 mai: Se înființează Combinatul Chimic Râmnicu Vâlcea prin HCM nr. 1046/26.05.1966. Începe construcția propriu-zisă a combinatului.
1967
Încep lucrările la instalatiile de oxo-alcooli, clorură de vinil, policlorură de vinil, HCH-lindan.
Începe construcția Grupului Școlar de Chimie care va pregăti personal pentru Oltchim.
1968
28 iulie: E pusă în funcțiune prima unitate de producție: Electroliza I.
1969
Primii absolventi ai Grupului Scolar de Chimie.
11 noiembrie: Se pune în funcțiune instalația Oxo-alcooli I.
16 decembrie: Se pornește instalația de HCH-lindan.
1970
16 decembrie – Se pune în funcțiune instalația de Clorură de Vinil I, cu o capacitate de 40 000 t/an.
18 decembrie – Pornirea instalației Policlorură de Vinil I, cu capacitatea de 36 000 t/an.
Etapa 1971 – 1975
1972
Se pune în funcțiune instalația de Solvenți Clorurați I.
1974
Punerea în funcțiune a instalației Solvenți Clorurați II.
Se pune în funcțiune instalația de Sodă Caustică Electrolitică (Electroliza III) cu catod de mercur și anozi de titan, cristalizarea sării, concentrare sodă caustică.
1975
Se pune în funcțiune instalația de Oxo-alcooli II.
Se pune în funcțiune instalația Clorură de Vinil II.
Se pune în funcțiune instalația Policlorură de Vinil II.
Etapa 1976 – 1990
1977
Propilenoxid – 10.000 t/an.
Propilenglicol – 6.300 t/an.
Acid 2 etil hexanoic – 100 t/an.
Copolimeri vinilici.
Polimeri polisulfidici (tiocoli) – 1.500 t/an.
Chituri bicomponente pe bază de polimeri polisulfidici lichizi (chituri tiocolice) – 500 t/an.
1978
Polieteri polioli – 3.000 t/an.
Clorură de etil – 8.000 t/an.
Policarbonați – 400 t/an.
Metilcloroform – 2.800 t/an.
Valorificare izomeri inactivi ai HCH benzen 1.050 t/an, clorbenzen 1.380 t/an, acid clorhidric 17.500 t/an.
Instalația de fosgen - 8.500 t/an.
1979
Instalația alchilamine - diizobutilamină (DIBA): - 2.400 t/an, ciclohexilamină (CHA): - 3.000 t/an, secundar butilamină (SBA): - 260 t/an.
Instalația de erbicide tiocarbamice capacitate: butilat - 4.500 t/an, cicloat - 1.465 t/an, molinat - 150 t/an.
1982
N-etilciclohexilamină (NECHA), capacitate: 1.000 t/an.
1983
Trimetilolpropan, capacitate: 1. 500t/an
Instalația alfanaftol, capacitate: 2.000 t/an
Instalația de cloroformiați (de metil, de etil, de octil), 1.500 t/an
Instalația de carbaril (OLTITOX), capacitate: 2.000 t/an
1984
Instalația alchilenamine - capacitate: etilendiamină (EDA) -2 400 t/an, trietilentetraamină (TETA) - 250 t/an, dietilentriamină (DETA) – 760 t/an, poliamine – 180 t/an.
Instalația de ortofenilendiamină (OFDA), capacitate: 600 t/an.
Instalația de electroliză cu diafragmă și anozi de titan (Electroliza IV), capacitate: NaOH leșie 102.500 t/an, clor 90.900 t/an, acid clorhidric 29.000 t/an.
1985
Instalația de alaclor (mecloran), capacitate: 2.400 t/an.
Instalația metiltiofanat (METOBEN), capacitate: 1.500 t/an.
Etapa 1990 – 1995
1990
Combinatul Chimic Râmnicu Vâlcea devine S.C. Oltchim S.A., societate comercialp pe acțiuni
1991
Instalația de polieteri pentru spume rigide (Petoli pe bază de zaharoză), capacitate: 1.500 t/an (inițial), 5 000 t/an (ulterior).
1992
Instalația de producție plastifianți (Dioctilftalat), capacitate: 1. 000 t/an.
Produse tensioactive (tenside) pentru formulări pesticide, capacitate: 800 t/an.
1993
Instalația pentru producția esterului 2-etil hexilic al acidului 2, 4 D(OLTISAN), capacitate: 1.300 t/an.
1994
Înființarea departamentului Asigurarea Calității
1995
Instalația de producție ambalaje de volum mic (0, 5/1/5 l), capacitate: 4 mil. buc/an.
Instalația de ambalare automată pesticide: lichide - capacitate: 1.000 l/h, pulberi - capacitate: 300 kg/h.
Adunarea Generală a Acționarilor aprobă în 2 iunie fuziunea prin absorbție a societătilor INCERCHIM S.A. Râmnicu Vâlcea, COMVIL HOLDING S.A Băbeni, AVICOLA S.A. Băbeni și CONSERVIL S.A. Râmnicu Vâlcea.
Etapa 1996 – 2010
1996
Instalatia de producție panouri celulare din PVC, tip PANPLAST cu o capacitate de 500 mp/zi.
Instalația de producție profile din PVC pentru uși și ferestre RAMPLAST, cu o capacitate de 1.600 t/an.
1997
Instalația de producere panouri termoizolante de tip sandwich OLTPAN, capacitate 150.000 t/an.
Instalația de formulare pesticide sub formă de suspensii concentrate și emulsii apoase (suspo-emulsii), capacitate 2.000 t/an.
Modernizarea instalațiilor de producere și distribuție frig industrial, etapa I: - capacitate: 3 GF/h (-15 °C), 18 GF/h (+5 °C).
Certificarea Sistemului de Management al Calitătii conform ISO 9001:1994 de către TUV SUDDEUTSCHLAND.
1999
Modernizarea instalației de obținere Oxo-alcooli (OXO-II) prin trecerea fazei de oxosinteză pe catalizator de rhodiu, capacitate 52.000 t/an, din care: octanol - 47.000 t/an, izobutanol - 5.000 t/an.
Instalația de producere Apă Oxigenată, capacitate 6 000 t/an.
Certificarea Sistemului de Management al Mediului - prima certificare din Romania - conform ISO 14001:1996 TUV SUDDEUTSCHLAND.
2000
Modernizarea instalației de Electroliză IV prin trecerea la procedeul cu membrană schimbătoare de ioni.
Instalația de concentrare sodă caustică și obținerea de sodă fulgi.
Instalația de ardere rezidii clorurate cu recuperare de energie termică și acid clorhidric.
Certificare Sistem Integrat Calitate-Mediu.
Primirea Premiului Român Pentru Calitate "J M Juran".
2001
Modernizarea instalațiilor de tratare și demineralizare apă.
Câștigarea Trofeului Român de Calitate "J M Juran" pentru întreprinderi mari.
2002
Instalația de plastifianți - Dioctilftalat.
Recertificarea Sistemului Integrat Calitate-Mediu conform ISO 9001:2001 și ISO 14001:1996 de cptre TUV SUDDEUTSCHLAND.
2003
Mărire capacitate la instalația de producere panouri termoizolante tip sandwich – OLTPAN.
2004
Instalația de Anhidridă Ftalică.
Instalația de Sodă Caustică Perle.
2005
Modernizare și mărire capacitate instalația de Propenoxid.
Mărire capacitate instalația de Polioli Polieteri.
Modernizare stații frig-etapa II (PVC I, PVC II, Propenoxid).
Modernizare SRA IV.
Mărire capacitate la instalația de producție profile din PVC pentru uși și ferestre RAMPLAST.
Recertificarea Sistemului Integrat Calitate-Mediu conform ISO 9001:2001 și ISO 14001:2004 de către TUV SUDDEUTSCHLAND.
Acordarea certificatului "Recognised for Excellence in Europe" de către UAQ-EFQM.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
