Iubirea este cel mai inaltator sentiment uman, el ne deosebeste de lumea necuvantatoarelor, el ne da speranta de viata, el ne da vise indraznete, el ne face sa dorim ca ziua, luna, anul sa nu se ispraveasca niciodata, el ne face sa ne simtim intregi, protejati si el ne ajuta sa avem disponibilitatea pentru a intelege o alta persoana decat a noastra.
Multi poeti, prozatori, pictori, muzicieni, au "cantat" iubirea prin specificul artei lor si au lasat lumii capodopere de neiutat, nepieritoare, care si astazi impresioneaza lumea.
Nu stiu daca am reusit sa "definesc" iubirea dar stiu ca, fara iubire viata noastra ar fi searbada, ne-ar mutila si ne-ar transforma in niste persoane singuratice, egoiste care de fapt nu traiesc ci, doar vegeteaza.
Desigur ca iubirea imbraca mai multe fatete, asa cum s-a mai raspuns deja: iubirea parinteasca este primara si ea ne formeaza sufletele pentru a vibra la acest sentiment, ea ne imbraca sufletul si ne da siguranta zilei de maine si ne ajuta sa crestem niste oameni intregi.
Intervine apoi iubirea fratilor, surorilor, bunicilor, unchilor, matusilor, verisorilor etc, care ne da sentimentul apartenentei la colectivitatea in care ne-am nascut si care este cosanvinica ori prin alinanta dar care este cea care te echilibreaza si te invata sa comunici.
Cand mai cresti esti invatat sa-l iubesti pe Creatorul lumii, pe Domnul nostru IIsus Hristos, fiind invatat sa respecti cele 10 porunci, reguli de baza pentru o minte si un trup sanatos.
Inveti apoi sa iubesti platonic o persoana de sex opus tie si crezi ca ea iti va fi sufletul pereche, investind in acel sentiment toata energia ta, uneori reusesti sa-ti gasesti sufletul pereche alteori nu si asa poti suferi din dragoste. Cand esti deja matur sufleteste si fizic intervine si iubirea carnala care te face sa te gandesti la intemeierea unei familii a procreierii urmasilor si atunci, daca ai reusit, simti ca nu ai trait degeaba. A aduce pe lume un copil, a-l creste si a-l educa, este cel mai pur sentiment de dragoste si daruire, este abandonarea de sine pentru a-ti proteja pruncii si a duce mai departe informatia genetica primita de la antecesorii tai.
Desigur ca despartirea de cei dragi, trecuti in lumea amintirilor te face sa suferi, te intristeaza dar si tristetea are rolul ei in viata, te invata sa fii mai bun si mai receptiv si mai intelegator cu altii. Pe multi chiar si bolile i-au invatat sa fie mai aproape de realitate, sa nu se mai creada nemuritori si atotcunoscatori, sa arate intelegere si pentru altii, nu numai pentru eul propriu.
Daca am reusit sa conturez raspunsul la prima ta intrebare este si acesta discutabil pentru ca, iubirea in sine nu prea poate fi descrisa credibil in cuvinte, ea poate fi manifesta si atunci poate fi si inteleasa in mod direct, transformandu-se dintr-o "utopie" in ceva real.
La a doua intrebare raspunsul meu este de asemenea sectorial pentru ca, in raport de varsta pe care am avut-o, mi-am iubit parintii cel mai mult, apoi iubitul, apoi sotul si dupa ce au intervenit copii, pe ei i-am iubit cel mai mult, chiar daca celelalte sentimente au fost la fel de puternice, dar ele se mai estompeaza si iubirea ta, neconditionata si pentru toata viata te "leaga" iremediabil de urmasii tai. Acum imi iubesc nepotii si pot sa sustin ca traiesc prin ei o a treia tinerete. De fapt omul iubeste pana traieste si alte persoane, prieteni de familie, colegi, dar aici este vorba de un alt fel de sentiment care nu poate fi comparat cu cel indreptat asupra propriei tale familii.
Sper ca toata lumea sa fie iubita pentru calitatile pe care le are si la randul ei sa poata darui iubirea pentru a se simti "plutitori" pe cerul azuriu al sperantei, pentru o viata perpetua.
Pe mama pentru ca se apropie cel mai mult de idealul de perfectiune
Pe tata pentru ca stie cum ma simt doar dintr-o privire
Pe cel mai bun prieten al meu pentru ca e mereu langa mine
Si Mai sunt cateva persoane speciale dar prefer sa le pastrez acolo ascunsa iubirea si respectul pentru a nu cadea prada oamenilor rauvoitori
Ce înţelegem prin iubire, păi iubirea e totul şi dacă nu ţi-ai dat sema până acum, ai s-o faci în viitor când ai să întâlneşti persoana potrivită. Pe cine iubesc cel mai mult. Pe soţul meu.
E o mare durere sa iubesti, dar o si mai mare nenorocire sa scapi de aceasta durere. Cel mai mult mi-am iubit parintii, plecati spre locuri mai bune si cu verdeata!
Multumesc Dan pentru aprecierea raspunsului dat de mine la intrebarea ta. Am revenit insa si pentru un alt motiv, acela de a-i raspunde lui Carmen. Ceea ce am descris eu, este ceea ce am simtit si da, sunt multi care raman fara cuvinte in a explica ce simt despre iubire, insa sa stii ca, iubirea poate si trebuie sa fie descrisa in cuvinte pentru ca, cei tineri sa poata sa o inteleaga mai inainte de a o trai pentru ca, asa vor putea sa greseasca mai putin si asa vor fi mai bine pragatiti pentru a intampina iubirea asa cum trebuie, cu tandrete si nu cu infocare, cu grija si nu sfidator, cu intelegere si nu cu revolta, pentru ca viata nu-ti ofera un covor rosu de plus, chiar si atunci cand primesti iubirea si din aceasta cauza, trebuie sa te lasi pe tine la urma si sa-l intelegi mai mult pe cel drag.
Sper ca cele scrise de mine sa serveasca macar catorva tineri pentru a nu investi orbeste iubire in cine nu trebuie si pentru a face tot ce depinde de ei pentru a intampina dragostea si fiorii primei iubiri cu o coronita de flori parfumate si nu cu una de spini, pe care s-o puna pe fruntea persoanei iubite.
Nu inteleg de ce nu mi s-a preluat cel de al doilea raspuns pentru ca nu era altul decat cel postat initial.
Am multumit lui Dan pentru aprecierea raspunsului meu si i-am raspuns lui Carmen care apreciaza ca iubirea nu poate fi exprimata in cuvinte. Eu consider ca este necesar sa ne exprimam in cuvinte despre dragoste pentru ca, tinerii sa fie pragatiti sa intampine dragostea asa cum se cuvine pentru ca, nu e ceva ce se merita ci, este ceva ce trebuie castigat si de aceea este necesar sa vorbim despre iubire. Desigur doar cel ce a simtit iubirea poate sa o si descrie si de aceea cred ca toti cei ce am fost binecuvantati cu impartasirea acestui sentiment, avem o obligatie morala de a incerca sa-l descriem. Imi pare rau ca celalalt raspuns nu mi s-a preluat pentru ca acum nu mai sunt la fel de inspirata. Oricum se fiti iubiti si sa iubiti pentru ca, acest sentiment te innobileaza si-ti aduce frumusete in viata.
Ce inteleg eu Iti raspund doar din ce am simtit pana acum, voi mai trai.
Iubirea este acel sentiment care te cuprinde cand nu iti dai seama; acel sentiment fara de care nu poti fi fericit/a; acel sentiment de care nu poti fugi.
Te face sa crezi ca poate rezista pentru totdeauna, te face sa crezi ca poti reusi orice, dar absolut orice. Te ridica cel mai sus, dar te poate dobori intr-o secunda. Te insoteste mereu si va fi langa tine. Iubirea o simti, nicidecum nu se bazeaza pe sex, atractie fizica, bani! Te dai jos in fiecare dimineata din pat stiind ca ai un scop in viata. Zambesti mereu fara sa iti dai seama si lumea ti se pare mai buna. Cu iubirea in suflet nu iti pierzi niciodata speranta. va fi mereu prezenta. De la iubire o sa ai mereu ce invata, si atc cand crezi ca nu mai ai nimic de invatat iti mai da o lectie. si inca una!
Iubirea adevarata o poti gasi o singura data in viata. Nu trebuie sa o gasesti tu pe ea, pentru ca ea va veni la tine.
Cand iubesti te bucuri de orice clipa, te bucuri cand vezi soarere rasarind, cand vezi o floare cum se deschide, cand vezi cum din cer cade un strop, cand vezi o imbratisare intre 2 batrani, cand vezi zambetul unui copil fericit. Iubirea te face sa te gandesti intruna la persoana care iti imparteseste la randul sau sentimentul. Te face sa crezi ca esti mai puternica decat ai fost in intreaga ta viata; dar atunci cand iubirea nu isi mai face prezenta in viata ta [sau cel putin asa crezi ] este nevoie de o putere imensa ca sa treci peste. Iubirea adevarata nu se uita niciodata. Nu o poti explica decat atc cand ai simtit-o, sau o simti. Cand pertenerul /partenera te prinde de mana, simti ca iti atinge sufletul, iar in bratele lui / ei te simti in siguranta. Iti este dor de acea persoana chiar si cand este langa tine. Iubirea te face sa pui pe acea persoana pe primul loc, fara sa vrei. Esti in stare sa faci orice pentru acea persoana. Iubirea inseamna daruire totala, inseamna uitare de sine.
De multe ori, iubirea este totul!
Am spus cu cuvintele mele, ceea ce am crezut candva si am simti. Acum sper ca va veni din nou la mine, si. o astept.
Odata ce iubirea este in sufletul tau, tu devii o persoana mult mai buna.
@ Carmen nu cred ca am dat un raspuns rupt de realitate. Iubirea intr-adevar se simte, iar eu am spus ce am simtit candva
Pentru iubire nu poti gasi o explicatie stiintifica. Ea se bazeaza pe ce ai simtit si pe ce ai invatat.
Sunt mai multe feluri de iubire(in parerea mea)
Iubirea parinteasca cand de iubesc parinti si nu vrei sa patesti ceva si au grija de tine.
Iubirea fraetasca ceva de genu iubiri parintesti:d
Cand iubesti iubita/iubitu(evident nu?) esti atras de el/ea si vrei sa fi doar cu el/ea.
Iubirea parinteasca se aseamana cu cea frateasca si parinteasca dar cred ca nu e asa puternica
bafta!
Iubirea= "un cuvant pe care multi nu-l inteleg dar e folosit prea des incotro ma indrept?"
Cel mai mult l iubesc pe tata...si celalti membri ai familiei... dar n special pe el. Iubirea nu este tocmai ce credem noi nu este ceva material, palpabil iar : "iubirea mea/ dragostea mea" nu sustin aceasta teorie. Iubirea este acel ceva despre care nimeni nu poate sa vorbeasca.
Iubirea e ceva inexplicabil...
cu totii iubim in felul nostru...
iubirea nu are o definitie aparte.fiecare intelege prin ea ceva diferit...
deci...nu pot da o definitie
pur si simplu eu cred ca iubirea e ceva magic, minunat, de nedescris...
Prin iubire inteleg acel sentiment care ii uneste pe oameni si aici nu ma refer la cupluri. ci in general. e acel sentiment frumos.acel lucru care pana la urma e inexplicabil desi toti il simtim.in acest moment cel imi mult imi iubesc parintii.simt ca fara ei nu as mai putea face nimic iar dupa bunicii si restul familiei si prieteni apropiati.insa parintii ii iubesc cel mai tare