Când eram mic schimbam ideile de la o zi la alta.
Ce am ajuns acum se potrivește ideilor din adolescență, dar bineînțeles că lucrurile merg mai greu decât în vise.
Am devenit cam ce doream. Am visat sa am timp liber mereu si sa fac ce vreau, si sa ma bucur de fiecare zi cat puteam.
Ma enerva scoala aia tampita, cu teme, cu invatat, cu stres ca ma asculta profu ala si ala si alalaltu, insa ce-i drept imi place sa ma duc la scoala ca aveam colegi si era ca la sueta, asta imi placea, nicidecum sa invat ceva.
Am invatat ca aia era, dar nu eram asa cu acest scop la scoala sau liceu cum erau altii.
Iar facultatea de acum am chiulit-o destul, insa invatam acasa si ma duceam la examene.
Psiholog,actrița,designer de interior.Acum,sunt pe punctul de a deschide un magazin cu haine.
Aia e.
Mi-am dorit să fiu cosmonaut.
Acum conduc un resort turistic. Dar mă mai uit spre cer din când în când, atunci când e senin.
Ba uite ce noroc am avut, am devenit ce am dorit, am fost un ratat si am ajuns un ratat (bine, din cauza depresiei incepute la 16 ani, dar fac si eu haz de necaz). Prin ratat se traduce cineva care nu lucra, n-are nici un rost, si implicit inseamna mult timp liber sa faci ce vrei, asta mi-am dorit de mic.
La cati li se indepineste dorinta? Ehe..la putinei.
Ii invidiam pe pensionari de mic! Cand stiam ca is liberi mereu si fac ce vor fara stresul scopii sau serviciului la oamenii mari.
Imi ziceau parintii ca dezavantaju este ca multi au boli, eu preferam asa doar sa fiu liber.
Ca si scoala aia ma imbolnavea de draci cu atatea teme.
Utilizatoare123 întreabă: